În 2015, eu și S. am plecat într-o călătorie de o lună în Georgia, „vecinii” noștri de peste Marea Neagră. A fost o călătorie foarte interesantă într-o țară asemănătoare cu România, însă suficient de diferită încât să nu am de-a dreptul senzația că sunt în Bulgaria. Au vinuri foarte bune și peisaje montane demențiale!
Am decis, la un moment dat, să le vizităm munții și așa am ajuns pe o ploaie mocănească la Mestia, un fel de Sinaia din Caucaz. Sau poate Azuga. Anyway, coleg de drum ne-a fost un australian, Dave, care făcea o călătorie mai lungă în estul Europei, un tip simpatic și foarte deschis, dar foarte nepregătit pentru munte (așa îmi părea mie din cum era îmbrăcat, era cam frig în mai, dar na, poate e doar părerea mea).
Într-o zi am plecat pe jos spre un ghețar. Drumul lat, dar lung, ne-a cam istovit, așa că la întoarcere tare ne-am bucurat când o mașină s-a oprit lângă noi, iar șoferul ne-a poftit, în engleză, să ne urcăm în mașină să ne ducă înapoi în sat. Pe drum l-am cules și pe Dave, cu care nu ne văzusem sus pe ghețar și care era în pantaloni scurți și fără niciun rucsac sau altceva la el.
Zgribuliți, am decis să bem ceva împreună. Șoferul era ungur și prietenul lui era turc. Amândoi lucrau la Amsterdam, erau programatori. La masă, noi și ungurul începem să povestim despre România și Ungaria, chestiuni politice și istorice, într-un mod foarte amuzant și relaxat. N-aveam niciunii vreun „dinte” împotriva celuilalt, Doamne feri, eram pe aceeași lungime de undă legat de naționalismele vânturate atât la noi, cât și la ei, făceam mișto de ele, mai degrabă. Dave australianul, timid, întreabă care e faza mai exact. Băieții încep să-i explice istoria, în mare, cine în ce imperiu a fost și care-i faza. Colegul turc, la un moment dat, remarcă: „Da, dar ați fost cu toții în Imperiul Otoman!”, la care am izbucnit în râs, nu zisese el mare lucru până atunci, dar asta a fost de ajuns.
Mă uit la Dave care, probabil, încerca să vizualizeze harta Europei de est, pe unde e România, unde e Ungaria, unde e Turcia.. Prin ochii lui de australian, lucrurile astea păreau foarte depărtate, însă era curios și punea întrebări, ca apoi, la final, să conchidă: „This is a very interesting history lesson for me”.
Am stat împreună și la cină, cu toții am fost de acord că berea și vinul din Georgia sunt extrem de bune, la fel și mâncarea, ca munții sunt foarte frumoși și că, în general, ne bucuram că veniserăm și că ne întâlniserăm așa spontan. Nu ne-am făcut planuri să ne vedem și a doua zi (programatorii plecau, Dave avea planuri de plecat în altă excursie decât noi), dar mi s-a părut foarte simpatică după-masa aceea, stând la masă cu oamenii ăștia cu care practic nu aveam nimic de împărțit, dar cu care s-a dovedit că de fapt aveam destule de împărtășit.