Bine ca nu mi-a trecut prin cap sa lucrez in vanzari

Nu de alta, dar as fi fost a complete failure. Niciodata nu cred ca o sa stiu cum sa “vand” ceva. Rareori imi dau seama care sunt atuurile si calitatile de scos in fata, sunt probabil prea sincera si severa cu mine (si cu orice are legatura cu mine) incat am tendinta sa minimizez orice ar putea fi misto.

Culmea, nu mereu patesc asta la munca, de unele lucruri imi dau seama, insa cred ca e vorba mai degraba de practice decat de altceva. Insa in viata mea in general, mai ales cand e vorba de mine, nimic nu e de ‘scos in fata’. D-asta ma enervez cand mi se servesc exemple de viata, aceleasi de acum 20 de ani. Sa va dau un exemplu:
– acum 20 de ani mama imi zicea: uite verisoara-ta, a luat 10 la olimpiada, a luat premiul I, a castigat nush ce concurs. Asa trebuie sa faci si tu
– acum 10 ani, tot mama: uite var-ta, fata desteapta, bursa in America, bravo ei. Nu stiu tu de ce nu te inscrii la bursele astea
– in zilele noastre: draga, uite ce viata frumoasa: casa in NY, un copil, al doilea pe vine, serviciu serviciu, sotul, sot… bravo ei…

Eu eram.. fara argumente. Daaa… am o varsta, dar n-am plantat un pom pana acum (dar am plantat destule rosii, am plivit ceapa, am adunat prune si cartofi.. oare astea se pun?), de casa nici nu imi pun problema, iar de inotat nu prea stiu sa inot ca sa salvez un om de la inec. Sau de la orice altceva for that matter. Asa ca am inghitit galusca si am incheiat conversatia (astea moralizatoare in care ti se cere socoteala mereu sunt neplacute), insa apoi mi-am dat seama ca, daca eram mai iute de minte si mai aware de calitatile mele, ignorand complet defectele, as fi avut vreo doua replici sa dau la exemplele astea ce mi se servesc de atata vreme. Eheeei, de aveam eu stofa de vanzator, sa vezi cum mai aveau toti nitel si-mi ridicau statuie!

This entry was posted in aberatii and tagged , . Bookmark the permalink.

6 Responses to Bine ca nu mi-a trecut prin cap sa lucrez in vanzari

  1. ady says:

    vai de tine! eu am avut noroc, verisoara mea n-a avut niciodata realizari mai bune ca ale mele (scolare si profesionale). numa’ ca m-a luat recent: s-a maritat, a facut un copil si si-a luat (cu sotul) un apartamentel pe undeva.
    noroc ca la o astfel de realizare sunt complet imuna deoarece mi-a scos pe nas timp de o buna parte din ultimii 10 ani de viata: cutare s-a maritat, cutarica face nunta si tot asa (colegele mele de clasa, sau ale fratelui meu mai mic).
    cat despre apartament in fata caruia mama s-a extaziat i-am taiat-o scurt ca mie nu-mi place movul 🙂 (bietii oameni isi zugravisera dormitorul mov) si ca daca eu as avea la dispozitie un apartament (si nu o camera intr-un apartment-cu chirie), ar fi aerisit si liber si la mine si n-as avea o gramada de chestii pe dulap.
    eu m-am imunizat la faza cu mama care imi serveste pe tava realizarile altora. cea mai mare realizare a fost cand am aflat ca o fosta colega a carei mama se laudase, si mama mi-o servise mie, nu avea slujba cu care o laudase maica-sa, sor-sa lucra in locul cu pricina, dar pe un post muuuuuuuuuuuuuuuult mai amarat decat cel prezentat orasului si mamei mele. faza asta i-a inchis gura mamei definitiv; niciodata nu mi-a mai servit-uite ce serviciu are cutarica :).
    dar problema ta e si problema mea si persista. partea naspa e ca nici la interviuri de angajare nu pot sa ma laud cum ar trebui.

  2. Anurim says:

    situatiile de la interviuri si indeed aiurea, ca nu stii niciodata care e limita dintre lauda in sensul bun si lauda in sensul negativ. Ca trebuie sa zici de ce esti in stare, logic, insa prea mult ar suna aiurea…

  3. maisouije says:

    te-ai gandit ca poate aia din vanzari s-au prins mai repede cum sa le-o-ntoarca mamelor de tot? Ca vorba aia cu “ar fi in stare sa o vanda si pe masa” o fi avand si ea o cauza freudeana.. Asta ca tot ma raportez la Einstein de vreo cateva zile de nu mai inteleg daca eu sunt cel care se misca sau ceilalti…

  4. Anurim says:

    @maisouije – doamne, cred ca ai dreptate! Aia au fost oamenii care s-au razvratit mai din vreme, nu ca mine, copil cuminte, sa nu raspund urat maica-mii ca nu e frumos:). + Cred ca ne miscam cu totii. Depinde spre ce…

  5. Lu says:

    Guess what?
    Anul asta am intalnirea de 10 ani la liceu si ma gandesc cu groaza cum se vor ridica unul cate unul fostii colegi, unul mai insurat sau mai maritat ca altul, unul mai parinte ca altul, unul mai realizat ca altul si apoi se va ridica si Lu si va spune…eu am un dihor si…am facut cateva viraje cu placa:))

  6. Anurim says:

    :)) Draga Lu, eu asa am patit. Colegele mele o tineau p-asta cu “daaa, cea mai mare realizarea a mea e fetita mea de un an/baietelul meu de 2 ani”.. iar eu am venit si am zis “well, in ultimii 10 ani am avut 3 locuri de munca, am doua broscute testoase si o pisica. Si… cam atat” (era inainte sa ma apuc de ski:P)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *