EA, cu ceasul biologic tictactictac, cautand povestea AIA, barbatul ALA. Ingrijorata ca ei nu se mai indragostesc. Ca fug ca dracu’ de tamaie cand aud cuvantul relatie. Ca, desi da foarte mult, se pare ca asta sperie. Incearca sa inteleaga cum si de ce au ajuns ei sa se sperie de prea-bine. Cum nu se pot bucura, cum nu pot aprecia, de ce sunt intr-o continua alergatura fara sens, fara ca nici ei sa priceapa. Ei, barbatii.

EL, sarmant si afisand o atitudine de golan, fost suferind in dragoste, romantic in adancul sufletului, rau de gura, dar tandru, sufletist, amuzant. Speriat ca ea vrea copil. Copil si atat. Dar cu copilul din el ce se intampla? Si cu viata lui? Si cu restul femeilor pe care nu le-a avut si acum o sa fie si mai greu sa le aiba? Si cu gasca, cu plecarile inopinate la munte, betiile, cluburile? Speriat de prea bine, e ceva putred acolo, nu exista asa femeie. Sigur vrea sa ma imbarlige. Sigur vrea sa ma traga de partea cealalta.

Fiecare ramane de partea lui, cu fricile lui, fara sa se amestece unul cu altul prea mult. Intr-o lume normala, ei ar fi ras, ar fi dansat, s-ar fi pupat, s-ar fi iubit, ar fi calatorit, ar fi gatit impreuna. Insa le e prea frica sa traiasca asa, pur si simplu. Dar daca ea vrea copil? Dar de ce el nu e indragostit?

tic-tac-tic-tac

Ladies and gentlemen, I give you David Bowie – Absolute beginners (Versuri mai jos). Enjoy

I’ve nothing much to offer
There’s nothing much to take
I’m an absolute beginner
And I’m absolutely sane
As long as we’re together
The rest can go to hell
I absolutely love you
But we’re absolute beginners
With eyes completely open
But nervous all the same

If our love song
Could fly over mountains
Could laugh at the ocean
Just like the films
There’s no reason
To feel all the hard times
To lay down the hard lines
It’s absolutely true

Nothing much could happen
Nothing we can’t shake
Oh we’re absolute beginners
With nothing much at stake
As long as you’re still smiling
There’s nothing more I need
I absolutely love you
But we’re absolute beginners
But if my love is your love
We’re certain to succeed

If our love song
Could fly over mountains
Could sail over heartaches
Just like the films
There’s no reason
To feel all the hard times
To lay down the hard lines
It’s absolutely true

Fie ca a fost vorba de un spectacol de dans contemporan de la care am plecat cu ochii in lacrimi si care cumva m-a scos la lumina din perioada neagra pe care tocmai o traversam, fie ca ma gandeam la doua prietene, vorbeam despre ele, iar ele taman atunci s-au gasit sa ma sune, sau, zilele trecute, o piesa de teatru, toate m-au surprins prin timingul perfect in care s-au intamplat.

Duminica am fost la Teatrul Foarte Mic la “Ma tot duc“. De la un capat la altul am ras si am plans pentru ca era acolo, concentrata intr-o ora, cam toata viata mea amoroasa din ultima vreme. Ba plec, ba nu, mai stau. Ba nu, pleaca el. Gresit, mai sta. And now, repeat from the beginning.

Oana Pellea si Mihai Gruia Sandu m-au bucurat, m-au emotionat si m-au ajutat sa ma vad de la distanta. Si sa ma obiectivez putin de ceea ce traiesc, sa-mi privesc bucata asta de viata, sa o constat si, fara sa o judec, sa o accept asa cum e. As vrea sa va pot spune in cuvinte mestesugite cat de misto e piesa asta, insa nu m-am priceput niciodata la cronici. Asa ca mai bine va indemn sa mergeti sa o vedeti, ca e mai simplu.

“el tiempo todo calma”

Sau poate ca-s io intr-o stare azi.

In loc de nemultumire, mi-am dat seama ca mai degraba ar trebui sa ma bucur de toti oamenii care mi-au trecut prin viata, cu bune si rele. Si relele au fost bune pana la urma. Am invatat din ele. M-au schimbat, m-au modelat, m-au facut sa descopar lucruri noi in mine si in oameni. Raul e bun. Doar asa poti aprecia binele.

Asa ca acum as vrea sa va multumesc. Voua, tuturor oamenilor din viata mea. Prietenilor, parintilor, barbatilor pe care i-am iubit, colegilor, cunostintelor, tuturor. Pentru tot ce mi-ati dat pana acum, pentru tot ce-mi veti da de acum incolo. Pentru ca m-ati facut sa rad, sa plang, sa sufar, sa ma bucur, sa dansez, sa cant, sa topai, sa ma incrunt, sa ma enervez, sa am insomnii, sa fumez prea mult, sa-mi fie dor…. Pentru tot ce-am invatat de la voi.

MULTUMESC. Si o dedicatie:)

Intr-o zi, tovarasa ne anunta ca mergem la teatru de papusi. Eram incolonati doi cate doi, eu cu Mihaita de mana, logic. Nu stiu nici acum ce m-a posedat sa-i zic cele ce urmeaza, dar chiar asa s-a intamplat:
- Auzi, cand ajungem la teatru de papusi, ne asezam pe scaune si, cand se stinge lumina, tu ma pupi, bineee?
- Bine.

Multumita de planul asta, il iau de mana pe Mihaita si plecam. Ajungem in sala, ne asezam pe scaune, eu astept cu interes momentul in care se stingea lumina, tot intrebandu-ma daca nu cumva o fi uitat de planul nostru. Baiatul, insa, constiincios, s-a executat cu o precizie nemteasca, fix in secunda doi dupa ce intunericul s-a lasat in sala. Mmmmwuah pe obrazul meu de copil de 5 ani.

Si ce credeti ca am gasit de cuviinta sa fac?
- Ce faci mai, nesimtitule?, i-am zis, oarecum amuzata, dar cu o indignare de fatada. Mi se facuse asa de rusine de tot planul asta amoros, incat am decis sa-l neg pe loc. Daca ma vazuse cineva? Aoleu, ce misto vor face de noi!

Nu mai tin minte ce s-a intamplat dupa aceea, cred ca eu si Mihaita ne-am “despartit”. Insa ma intreb daca nu cumva si acum trag ponoasele acestei aventuri. Caci, evident, in mintea lui de baietas s-a infipt ideea ca fetele sunt nebune si fatarnice, asa ca nu mai bine le vine el de hac inainte ca ele sa faca vreo chestie asemanatoare? Si daca a zis asta si prietenilor lui, iar ei au zis-o mai departe prietenilor lor, e clar, we are doomed:)).

Si nimic mai mult

Asa ca atunci cand Diana mi-a propus sa ma fotografieze impreuna cu Mika, am acceptat imediat. Cateva poze vedeti mai jos, una din ele se afla postata pe site-ul Decat o Revista, face parte dintr-un proiect al Dianei despre femei si pisici.