Furie

Din seria revelatiilor post demisie, am realizat de curand ca eu sunt un om furios. N-as fi zis asta niciodata despre mine. Cred ca nici oamenii care ma cunosc n-ar fi zis ca sunt furioasa. Mai putin mama care, deh, ma cunoaste ca pe buzunarul ei.

Mi-a picat fisa intr-o dup-amiaza cand am decis sa trag un pui de somn. In viata mea adulta asta a fost mereu pe lista de TO DO in weekend, insa niciodata nu-mi iesea. Asa ca acum, considerand ca e momentul oportun pentru astfel de obiceiuri burgheze, m-am varat in pat in mijlocul zilei. Dar ce sa vezi pocinog, mi-era imposibil sa adorm. Pentru ca ma certam in capul meu cu cineva de la munca. Si-i ziceam eu vreo doua-trei, asa cum se cuvenea, iar corpul meu era tot incordat, ca si cum ma pregateam de bataie, ceea ce ma impiedica profund (Doh!) sa adorm.

M-am ridicat dupa juma’ de ora nervoasa si preocupata. Si, incercand sa disec ce naiba se intampla in capul meu, de ce am simtit nevoia sa ma cert in imaginatie cu omul ala, mi-am dat seama ca asta fac mereu. Ca de fapt ma abtin, din rusine, frica, lipsa de responsabilitate, incredere, sa zic ce gandesc, sa am o atitudine pe care s-o exprim si sa mi-o asum. Ca prefer sa fiu politicoasa and rather play dumb. Ca ma gandesc ca daca spun ce gandesc, asta o sa duca la cearta, iar cearta nu e deloc constructiva. Dar astea toate se aduna undeva, in mine, si atunci cand sunt mai relaxata, au ocazia sa iasa la iveala.

Mi-am dat seama ca am acumulat furie, ca e de ajuns un fapt cat de mic sa o declanseze (mai ales in trafic), ca fac deseori scenarii razbunatoare, violente, punitive in capul meu si ca in tot acest timp oricum nu se rezolva nimic, si mai ales ca eu sunt un caz light, pentru ca acum stiu de unde vine violenta asta gratuita din jurul nostru.

Oamenii sunt furiosi. Au fost tinuti prea mult timp cu cizma pe cap, li s-a bagat prea mult pumnul in gura cand aveau dreptate sau cand apucau sa zica ceva, iar furia asta nesabuita e efectul celor de mai sus.

Nu stiu cum sa facem sa nu mai fim asa furiosi. Insa uneori simt ca e o boala contagioasa, furia asta. De la furiosii din trafic, la cei de la ghisee, magazine, toti parca ma incarca cu si mai multa furie, iar eu o dau mai departe. Cum scapam de asta?

This entry was posted in aberatii and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *