Am tot amenintat ca o sa scriu postul asta si in final ma tin de cuvant. Voiam sa atrag atentia asupra unui fapt de neimaginat, la care nu m-as fi gandit daca nu as fi fost in postura aia de mers-in-club-si-uitat-dupa-baieti: lasand la o parte faptul ca agatzatul mi se pare mult mai complicat acum, este ingreunat si de faptul ca tineretul asta NU MAI DANSEAZA ceea ce noi numeam bluesuri. Adica, pentru cititorii mei mai tineri, melodiile alea lente de pe la 3-4 dimineata cand oricum cei ramasi in club nu ar avea ceva mai bun de facut decat sa se combine, si asta se intampla cand in sfarsit baiatul cu care flirtai te invita la dans. Probabil ca suna un pic desuet, insa era asa o asteptare si o framantare interioara pana cand se intampla chestia asta, nu va puteti imagina. Iar dansul in sine era mereu misto, atunci apucai sa vorbesti pentru prima data, in sfarsit te atingea si mereu se ajungea la pupaturi lascive in mijlocul ringului. Si era dragut. <\/p>\n
So, these days, am vazut ca lumea nu mai face chestia asta. Nu stiu daca in toate cluburile se intampla asta, insa cu siguranta in astea de le-am colindat eu nici nu se pune problema. Probabil ca lumea tot pe la 3-4 dimineata se combina, dar ma indoiesc ca pe bluesuri. Oh well, poate ca-s io nostalgica, ce sa mai zic…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am tot amenintat ca o sa scriu postul asta si in final ma tin de cuvant. Voiam sa atrag atentia asupra unui fapt de neimaginat, la care nu m-as fi gandit daca nu as fi fost in postura aia de … Continue reading