Zilele astea cred ca muza mea m-a parasit. S-o fi plictistit si ea, probabil, sa ma inspire, sa ma incante si sa ma amuze cu diverse idei nastrusnice, numai bune de pus pe blog, iar eu s-o ard cu nesimtire pe Facebook si Twitter, fara sa scriu nici macar un rand. Si-o fi jurat, probabil, razbunare, si a plecat tiptil tiptil, imaginandu-si momentul in care deschid blogul, intru in admin, click pe ‘new post’ si ma uit minute bune ca (insert animal here) la poarta noua (sau in calendar, in anumite regiuni), nestiind ce naiba voiam sa scriu. Cred ca o bucura chinul interior pe care mi l-a provocat si stie ca acum stau si murmur suparata “cum, ma, nici o idee? nimic? ceva frumos acolo? vreo melodie misto? nimiiic?”.<\/p>\n
Sau poate ca muza mea s-o fi indragostit si a fugit in lume, crezand ca deja-s mare si ar trebui sa ma descurc si singura cu trebusoara asta care se cheama blog. <\/p>\n
Hm.<\/p>\n
Oricum ar fi, daca o vedeti, va rog sa-i spuneti ca o vreau inapoi. Ca fara ea nu pot trai. Ca ii promit ca nu mai irosesc nici o idee de la ea si ca o voi face fericita, iar traficul va veni valuri valuri. Ca din cauza ei mai am nitel si intru in silenzio stampa<\/em>, ceea ce ar fi cam foarte rau, ca nu ma caracterizeaza deloc. Iar daca e indragostita, facem noi loc cumva si dansului, ii gasim o menire, poate ca e un muz interesant si atunci o muza si un muz vor face succes maxim.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Zilele astea cred ca muza mea m-a parasit. S-o fi plictistit si ea, probabil, sa ma inspire, sa ma incante si sa ma amuze cu diverse idei nastrusnice, numai bune de pus pe blog, iar eu s-o ard cu nesimtire … Continue reading