Asa, brusc. Intre doua mailuri la care am raspuns cu telefonul lipit de ureche, amintindu-mi in acelasi timp de alte lucruri pe care trebuie sa le fac si incercand sa nu pierd din vedere ce e mai important, sa nu ma pierd in detalii, sa fiu mai eficienta. <\/p>\n
Am obosit crunt. Am simtit ca nu mai am energie nici sa ma ridic de pe scaun, nici sa-mi ridic ochii atunci cand cineva se apropia de biroul meu sa-mi spuna ceva. Ma concentram cu greu si literele se buluceau in fata mea, ingramadite, parca lipsite de sens. Si m-am chinuit sa le citesc sensul, sa le pot da drumul in lume. <\/p>\n
Acum imi simt capul greu si picioarele de plumb. Asa vrea sa dorm vreo cateva zile sa si pot apoi sa o iau de la capat, fresh, asa cum se intampla mereu cu mine cand imi dau restart. Prima data ma plang peste tot ca nu mai pot, desi pot, apoi trag de mine sa fac tot ce am de facut, apoi intervine un moment de criza in care simt ca toate greutatile lumii apasa pe umerii mei. Apoi cad. Si apoi imi revin.<\/p>\n
Now I feel like I’m falling. Inside of me, everything is falling apart. Asta ma dispera de fapt la senzatia asta de oboseala, ca vad totul in negru, imi pare ca nimic nu e bine si, cel mai rau, ca nu e nimeni langa mine sa ma scoata la lumina sau sa-mi dea siguranta ca totul va fi ok.<\/p>\n
Oh, dar maine e o noua zi. Si pana atunci voi fi dormit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Asa, brusc. Intre doua mailuri la care am raspuns cu telefonul lipit de ureche, amintindu-mi in acelasi timp de alte lucruri pe care trebuie sa le fac si incercand sa nu pierd din vedere ce e mai important, sa nu … Continue reading