Rareori ma gandesc la termenul asta, “dusmani”, a inceput sa sune cam manelist asa. Ma gandesc rar pentru ca nu-i am. Sau oi avea, dar nu sunt declarati, nu sunt in razboi cu nimeni, asa ridic din umeri cand aud prin horoscoape ca dusmanii sunt mai activi saptamana asta decat cealalta. Well, sa fie la ei acolo.<\/p>\n
Cu toate astea ieri mi-am zis de cateva ori in sinea mea ca dusmanul meu de moarte e telefonul. Si nu neaparat pentru ca suna atunci cand mi-e lumea mai draga si sunt mai relaxata si aud cuvinte de genul “a picat”, “nu merge”, “s-a blocat”:). Nu. Ci pentru ca sunt nevoita sa sun la oameni pe care nu-i cunosc si sa le cer chestii. Asta e cel mai rau lucru pentru mine. Sa ma pui sa sun la cineva necunoscut, sa trebuiasca sa ma prezint (mereu imi spun numele pocit, asta de familie, ma grabesc, am impresia ca plictisesc omul la telefon), sa zic ce vreau. Asta mai ales in chestiuni de munca, nu e vorba de cazurile cand vreau programare, rezervare etc. Nu. Atunci cand sun, mai ales pe interior, si mai dau de cate unii cu voce iritata, suparata, scarbita, de-mi vine sa fug, sa ma fac micamica si sa plec acasa fara sa afle cineva. Dar hei, sunt om matur, scrie ca-s manager, jizas christ woman, chiar asa nu poti sa dai un telefon? <\/p>\n
La fel de rau mi se pare sa intru singura prima data intr-un loc necunoscut gen bar, pub, restaurant etc. Fiindca nu stiu locul si nici oamenii care vin acolo de obicei, am impresia ca toata lumea se uita la mine ca la urs. Asta pateam cel mai des prin facultate, d-aia la inceput uram Laptaria, stilul ala “vagon” ma dezavantaja complet. Pana sa aflu daca am loc sau nu, daca am prieteni acolo sau nu, strabateam tot barul si simteam toate privirile atintite spre mine, critice, arogante. Din nou dorinta sa ma fac micamica si sa fug acasa.<\/p>\n
Probabil ca asta e cel mai mare dusman al meu, frica de ridicol. Eu nu ma pot uita la televizor cand e ceva jenant, mi-e jena de jena lor. Probabil ca daca nu mi-ar fi asa de frica sa nu ma fac de ras as scapa de multe inhibitii. Insa ma indoiesc ca reusesc in viata asta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Rareori ma gandesc la termenul asta, “dusmani”, a inceput sa sune cam manelist asa. Ma gandesc rar pentru ca nu-i am. Sau oi avea, dar nu sunt declarati, nu sunt in razboi cu nimeni, asa ridic din umeri cand aud … Continue reading