Dupa calatoria obositoare si plina de peripetii la mine acasa, am ajuns azi inapoi la Bucuresti ca sa traiesc cea mai lunga zi. A inceput dimineata pe la 9 cand, zapacita de nesomn, am incercat sa imbuc ceva si sa ma tarasc la munca, stiind ca ma asteapta ceva iesit din comun.<\/p>\n
Acum sunt inca treaza, asteptand cifre, as fi vrut sa stiu daca toata zdroaba mea de azi a avut vreun efect. Si nu numai a mea, ci si a colegilor care s-au agitat pe masura evenimentului. Ca doar nu moare Michael Jackson in fiecare zi.<\/p>\n
Thing is, in timpul ceremoniei, am avut un flash back: m-am revazut, pe cand eram intr-a 8-a, dupa primul concert MJ (la care mi-as fi dorit sa merg, dar nu m-a lasat mama ca eram prea mica), in fata clasei. Profa de istorie, una blonda cu un coc amplu, a zis ca, fiind ultima ora din trimestru, sa vorbim si noi de altele. Si a vrut ca cineva dintre noi sa cante ceva “la moda”. Nu stiu cum am ajuns eu acolo, nu stiu daca vreun coleg a zis ceva, stiu doar ca eram in fata clasei cantand, la inceput mai timid, apoi mai puternic “Heal the world”.<\/p>\n
Iar in seara asta, stand in redactie si uitandu-ma la sfarsitul ceremoniei, mi-am dat seama ca inca stiu toate versurile. <\/p>\n
I may sound a bit pathetic, I know. But keep in mind ca e aproape ora 3 dimineata, n-am mai dormit de ceva vreme asa cum trebuie, vin dupa o zi grea si vreo 2 beri. <\/p>\n
Dupa calatoria obositoare si plina de peripetii la mine acasa, am ajuns azi inapoi la Bucuresti ca sa traiesc cea mai lunga zi. A inceput dimineata pe la 9 cand, zapacita de nesomn, am incercat sa imbuc ceva si sa … Continue reading