My 9/11

Ziua asta a fost pentru mine un turning-point. Tot stau sa ma gandesc ce-ar fi fost daca…

Acum 8 ani ma dusesem la facultate, in sediul din Pitar Mos, si ma inscrisesem la examenul pentru master. La Studii Culturale Americane. Dupa inscriere, am zis sa trec pe la net-cafe-ul de la demisol. Pe atunci aveam un cont pe Hotmail pe care-l accesam destul de rar. La un moment dat, nici o pagina nu se mai incarca, iar baiatul de la cafe vine si-mi zice, pe jumatate mirat: “Bai, cica a intrat un avion in Turnurile Gemene”. Yeah, right, ii raspund, si-l iau la 13-14 ca de ce nu merge netu, ca tocmai am pierdut un mail…

Dupa inca 15 min in care nimic nu a mers, iar ala imi turuia in cap cum tot intrau avioane in nush ce turnuri din NY (tin minte ca asta era gandul atunci), am platit si am plecat acasa. Deschid TV si-n loc de “Tanar si nelinistit”, vad pe PRO o intreaga nebunie. Stau cateva clipe blocata si nu pricep daca e vreun film sau e pe bune, pana aud vocea lui Mandruta in alerta, imi dadea masura dezastrului, atat cat stia la acel moment. Mi se parea ireal. M-am gandit instant la var-mea din NY care avea scoala in Manhattan si care, la ora aia, ar cam fi fost la ore. (nu a fost, am aflat dupa)

Dupa care au urmat niste zile de uitat la TV pe toate posturile care dadeau informatii despre toata nebunia, mainly CNN si PRO.

Cand m-am dus la examen, eram cam varza. In sensul ca nu invatasem multe, de exemplu nu eram deloc in cunostinta de cauza in ce priveste razboiul din Coreea. Evident, am avut subiect si pe 9/11, in care am scris cat de bine am putut (nu-mi amintesc cum suna “enuntul”, dar tin minte ca as fi vrut sa scriu enorm. For some reason, am vrut sa-l citez pe Patapievici (!!!!) dar mi-am dat seama ca faceam o parafraza cacacioasa, asa ca am renuntat). Totusi, the damn Korean War mi-a pus bete in roate, asa ca intrasem la locurile cu plata. Prima sub linie.

Si toate planurile mi s-au naruit: voiam sa fac lucrarea de dizertatie despre limbajul din Seinfeld si cum cuvintele si expresiile din serial au intrat in vorbirea curenta a americanilor pentru situatii specifice si apoi sa obtin o bursa de studiu pe dialectele amer-indienilor (cunoscusem un om din tribul Paiute care credea ca as avea sanse, ca prea multe studii cica nu erau pana la acea data.. not confirmed, though).

Nu stiu ce-ar fi fost daca nu ma inscriam la masterul asta. Daca as fi putut sa trag de mine si sa invat mai mult. Daca totusi ai mei ar fi putut sa-mi plateasca masterul. Sau macar sa fi insistat eu pentru un semestru.

Asadar, la fiecare 9/11 imi amintesc ca a mai trecut un an de cand am terminat facultatea, iar “proiectele” mele de atunci s-au dizolvat incet incet pana cand au disparut cu totul.

This entry was posted in hmmm and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to My 9/11

  1. Flori says:

    Nu-ti pierde speranta. Ar trebui sa mai incerci la acel master, daca inca ti-l mai doresti 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *