One moment in time

Am ramas un pic in urma cu scrisul, ma scuzati. Am cam fost ocupata cu viata asta, are momente tumultoase si clipe de liniste, iar atunci cand pot, caut liniste ca sa ma pot auzi.

Iar leapsa de la Costin m-a dus intr-una din zilele astea in trecut. N-a fost doar provocarea de la el, a fost si o madlena care m-a dus inapoi.

M-am vazut de parca eram acolo. In casa bunica-mii, pe la orele pranzului, vara. Soarele ardea, nu se auzea tipenie de om. Era o liniste cu care eram obisnuita atunci, toate verile le petreceam acolo si-n fiecare zi era la fel. Oamenii erau fie la camp, fie in casa, se adaposteau de arsita.

Bunica-mea dormea, eu stateam in “casa dinainte”. Nu puteam sa dorm, insa profitam de somnul ei sa-mi fac o cafea dulce cu mult lapte, sa fumez pe ascuns, sa ascult Dire Straits si sa scriu in jurnal. Stateam pe podea, cu spatele lipit de pat, ma uitam afara prin fereastra deschisa, muzica se auzea in surdina. Cafeaua si tigara si scrisul in jurnal, toate imi dadeau senzatia ca sunt pe cale sa fac ceva important cu mine, ca pot sa decid, ca pot sa schimb ceva din mine. Sau, mai degraba, sa-mi clarific lucrurile in cap, sa le vad dinafara si sa le pot privi de sus, ca apoi sa le pun in ordine. Nu aveam pe vremea aia, la 17 ani, mare branza de ordonat. Insa atunci, in dupa-amiaza aia, am trecut de la o nebuloasa la clarificarea de care aveam nevoie. Si-mi amintesc perfect senzatia, momentul, lumina, mirosul casei amestecat cu aroma cafelei si fumul de tigara, muzica si de mine cum eram atunci, nepoluata la cap, autentica.

This entry was posted in aberatii and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.