Pacaleala cu arta pisiceasca

Se facea ca era o sambata insorita de aprilie. O lalaiam pe veranda unei case frumoase si incercam sa-mi gasesc o ocupatie. Descopar o carte pe care scrie “Why cats paint”. Ei dracie, imi zic, pisicile astea asa destepte or fi incat pot si sa picteze?

O deschid si incep sa citesc. Parea extrem de bine documentata si serioasa. Si explica cum inca din cele mai vechi timpuri, de pe vremea egiptenilor, pisicile desenau, lasau urme cu labutele, urme care, in vremurile noastre, au capatat chiar un sens. Erau pisici pozate uitandu-se la fotografii cu picturi celebre de Van Gogh sau Monet si pe care ar fi incercat sa le imite, doar ca ele le faceau cu capul in jos, ca cica asa vad ele imaginea.

Dupa toate explicatiile astea, si altele, de ordin tehnico-stiintific, cu diverse teorii biologice despre tendinta spre arta a animalelor si a felinelor in special, urma o lista cu 12 artisti felini. Cascam ochii cat cepele vazand matzele in actiune, pictand adicatalea, plus ca pozele erau insotite de explicatii “profesioniste”, ca orice lucrare de arta. De exemplu “Red Colour Day, oil on canvas, 15x20cm, Museum of Non Primate Art, Tokyo, 1990” – ceva de genul. Si era lucrarea cu artistul pisicesc alaturi, de nu-mi venea sa cred ochilor ce vad.

Mi-au ramas in cap toate detaliile si o si vedeam pe Mika apucandu-se de pictat. Ma gandeam unde anume sa-i amenajez spatiul de lucru si cum anume sa o fac sa inceapa. A doua zi, duminica, am povestit si maica-mii si Cristinei si Malditei toata tarasenia. Mama, evident, zice “No, apai nu cred eu asa ceva” (bine, ea era de fapt mai interesata de faptul ca animalele vad imaginea invers. Si ma intreba “Cum adica, Mooky ma vede pe mine cu capu-n jos?” :))) ).

Luni, cand sa fac niste research despre arta pisiceasca, descopar… nimic pe Google. Nici un curent, nici un artist, nimic. Doar un link spre Wiki la un articol despre cartea cu pricina, despre care se zicea ca e “comedy book”. ADICA ERA LA MISTO!!! Jizas, imi zic, da’ cum dracu’ nu m-am prins ca era la misto? Da, am ras la pozele alea (facute in Photoshop, BTW), dar am crezut ca sunt oameni atat de nebuni pe lumea asta incat sa se apuce sa-si faca pisicile artisti. Iar eu eram unul dintre ei :D.

Extrem de dezamagita eram. Dar, vorba prietenului Bodo, bine ca nu m-am apucat sa pun pisica sa deseneze ca dup-aia sa ma supar si sa cred ca e proasta pentru ca nu scoate nimic :)). Oricum, daca mai pun mana pe cartea aia, cred ca m-as distra si mai tare pentru ca n-as mai lua-o asa de in serios.

This entry was posted in aberatii and tagged , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Pacaleala cu arta pisiceasca

  1. Silviu says:

    neata….am lipsit putin…ca a murit bunica mea….si a trebuit sa fiu pe acolo…..nu mai stiu …mi-ai zis ce inseamna anurim ? sau de unde vine 🙂
    ca nu mai vad comentariile vechi….s-a busit ceva pe la mine pe aici 🙂

  2. marian says:

    Of! Măi Silviuță, Anurim e iscălitura în pensulă a Mikăi. Crede-mă, dacă citești subiectul ce-ți spun acum e chiar un pont. Dar Mika-i…??? ;))

  3. Anurim says:

    @Silviu – nu mai zic ce inseamna anurim ca ma gandesc ca lumea se prinde, nu e asa de greu.
    @Marian – Mika-i o pisica foarte simpatica 🙂

  4. Cristina says:

    Mi-a placut tare, tare mult povestea!! Am ras in hohote!! Parca te si vedeam incepand trainingul pisicii in vederea descoperirii talentului :)) Fff misto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *