Da, Robi, acum poate ca poti sa-mi zici asa de-a dreptul:)). Nu de alta, dar m-am reapucat de tricotat si cusut:))).
Printre lucrurile care-mi faceau placere cand eram mica erau si indeletnicirile astea destul de raspandite in familia mea: tricotat, crosetat, cusut. Bunica-mea a fost croitoreasa, mama tricota pe banda rulanta, o alta bunica croseta si facea cojoace.. it runs in the family. Si eu deprinsesem aceste “mestesuguri” de mica, insa nu le-am cultivat deloc. Tin minte doar ca-mi faceau placere, orice iesea din mainile mele, destul de stangaci pe vremea aceea, imi parea minunat.
Si cum in ultima vreme “sap” in mine sa gasesc acele lucruri care ma bucura cu adevarat, acele indeletniciri care ma preocupa, am revenit la tricotat si cusut. Am adaugat desenul. Sufrageria mea e plina de materiale, ace, andrele, atze colorate, pensule, acuarele, hartii partial desenate. Nu stiu ce o sa fac cu ele. Abia am inceput. Tricotez un fular, mi-am cusut doua perne de pus in geam. E ceva terapeutic atunci cand ma apuc de mazgalit o foaie de hartie. Nu am deloc talent, nici vreo idee de ce as putea desena, insa procesul in sine imi face bine. It clears my head, ma face sa pun un pic de ordine in ganduri sau sa pot sa ma concentrez pe o problema care ma bazaie si pe care n-am putut-o descalci pana atunci.
Nu-mi pasa cat de cool sau un-cool e chestia asta. Cat de turn-on sau turn-off e pentru altii sau cum se vor uita la mine de aici inainte gandind probabil ca “am innebunit” si ca “e doar o faza”. Ceea ce conteaza e ca MIE imi place sa fac lucrurile astea.
