Bine ca nu mi-a trecut prin cap sa lucrez in vanzari

Nu de alta, dar as fi fost a complete failure. Niciodata nu cred ca o sa stiu cum sa “vand” ceva. Rareori imi dau seama care sunt atuurile si calitatile de scos in fata, sunt probabil prea sincera si severa cu mine (si cu orice are legatura cu mine) incat am tendinta sa minimizez orice ar putea fi misto.

Culmea, nu mereu patesc asta la munca, de unele lucruri imi dau seama, insa cred ca e vorba mai degraba de practice decat de altceva. Insa in viata mea in general, mai ales cand e vorba de mine, nimic nu e de ’scos in fata’. D-asta ma enervez cand mi se servesc exemple de viata, aceleasi de acum 20 de ani. Sa va dau un exemplu:
- acum 20 de ani mama imi zicea: uite verisoara-ta, a luat 10 la olimpiada, a luat premiul I, a castigat nush ce concurs. Asa trebuie sa faci si tu
- acum 10 ani, tot mama: uite var-ta, fata desteapta, bursa in America, bravo ei. Nu stiu tu de ce nu te inscrii la bursele astea
- in zilele noastre: draga, uite ce viata frumoasa: casa in NY, un copil, al doilea pe vine, serviciu serviciu, sotul, sot… bravo ei…

Eu eram.. fara argumente. Daaa… am o varsta, dar n-am plantat un pom pana acum (dar am plantat destule rosii, am plivit ceapa, am adunat prune si cartofi.. oare astea se pun?), de casa nici nu imi pun problema, iar de inotat nu prea stiu sa inot ca sa salvez un om de la inec. Sau de la orice altceva for that matter. Asa ca am inghitit galusca si am incheiat conversatia (astea moralizatoare in care ti se cere socoteala mereu sunt neplacute), insa apoi mi-am dat seama ca, daca eram mai iute de minte si mai aware de calitatile mele, ignorand complet defectele, as fi avut vreo doua replici sa dau la exemplele astea ce mi se servesc de atata vreme. Eheeei, de aveam eu stofa de vanzator, sa vezi cum mai aveau toti nitel si-mi ridicau statuie!

Mi-e friiig

Las’ ca-i frig afara… asta stim si intelegem, si eu si pisica. E iarna si e normal sa fie frig. Sa fie zapada (asa m-am bucurat ca a nins mult anul asta!), sa fie gheata.. n-am nici o problema cu asta.

Insa in casa la mine e frig. Madalina imi da o leapsa si ma intreaba cat de cald e la mine, cat poate Radetu’ meu. Ei bine, el saracu poate, dar se cam lupta cu morile de vant. Blocul, am impresia, e facut cam prin anii ‘70, iar apartamentul n-a fost renovat niciodata. Geamurile vechi abia se inchid, astea de la balcon cel putin stau prinse doar intr-o singura incuietoare. Balconul nu e inchis si simt cum vine frigul de afara. Acum stau infofolita in doua pulovere, am gluga pe cap si mi-e groaza ca e patul rece si ar cam trebui sa dorm.

D-asta ma bucur ca vin aia cu reabilitarea lor, ca poate se mai incalzeste si la mine. Doar ca vin doar in februarie, cica, si pana atunci cred ca se mai incalzeste oricum afara. Oh well… ma duc sa incalzesc pilota cumva. La voi cum e? Si nu vorbesc de astia de aveti semineu in casa (:P if any).

prima leapsa – back to 6th grade

M-am procopsit cu o leapsa de la Maldita. Fiind prima pe anul asta, zic sa nu o ocolesc, mai ales ca m-a atentionat si pe messenger. + As vrea sa-mi mearga bine tot anul si sa nu mi se faca vreun vodoo cum a patit colegul Silviu cand si-a rupt piciorul (prietenii stiu de ce:P).

Asadar, daca ar fi sa fiu…

1. O luna – iulie. E clar, cred: vara, mare, vacanta.. d-astea

2. O zi a saptamanii – sambata (acelasi motiv am precum Maldita care mi-a dat leapsa)

3. Parte a zilei – dupa-masa spre seara

4. O virtute – loialitate

5. Un animal – pisica. Nu exista animal care sa doarma mai mult si care sa fie mai rasfatat decat aceste specimene. Look at lolcats daca nu ma credeti

6. O personalitate istorica – Cleopatra

7. Planeta – Jupiter

8. Un lichid – apa

9. Un instrument muzical – vioara

10. O emotie – bucurie

11. O melodie – I will survive

12. Un film – The Party

13. Un serial – Seinfeld

14. O carte – Micul Print

15. Un oras – Barcelona

16. Un personaj de fictiune – Briget Jones

17. Un gust – dulce

18. Un cuvant – …

19. O materie de scoala – literatura (tot ca Maldita..)

20. Un personaj de desene animate – Sandy Bel

back

Mda, and not happy about it. Nu de alta, dar fix in ultima zi ajunsesem si eu sa depasesc pragul al doilea al fricii si zburam cu incredere pe o partie rosie pe care nu m-as fi dat nici moarta in prima zi. Evident, nu e doar meritul meu. Eugen a stat dupa mine toata saptamana, iar in ultima zi Powderboy a avut timp sa ma invete una alta. Oricum, de data asta am schiat de-adevaratelea:).

In afara de ski nu am facut prea multe, mai ales ca Bad Hofgastein nu e deloc an apres-ski party place asa cum e Ischgl, unde la orice colt de strada erau cateva baruri cu muzica specifica si nemtzalai beti cu schiurile in brate. Ori poate n-am stiut noi unde sa ne ducem.. In orice caz in primele zile zici ca ma lovise cineva cu leuca, asa eram de obosita. Ma duceam la culcare la 21.30 – 22.00 (!!!!) cu tibiile umflate si cu diverse vanatai (chiar si vineri am dat cu fundul de gheata de ma doare si acum:(( ) de abia ma puteam intoarce de pe o parte pe alta in somn. Dar a meritat:).

Si acum cateva poze, o sa pun mai multe pe Facebook:)

gastein

gastein1

gastein2

gastein3

Maine plec. La ski

De data asta sper sa schiez cu adevarat, nu ca anul trecut cand am invatat cu greu si am schiat prea putin. Mai ales ca acum prietenii si colegii mei m-au cadorisit cu o frumoasa pereche de schiuri de ti-e mai mare dragul.

Mai sper si sa ajung cu bine la destinatie. Nu de alta, dar am emotii cu masina pe niste drumuri necunoscute (Viena – Bad Hofgastein) si sper ca si schiurile mele sa ajunga intregi la locul faptei. Le-am trimis inainte cu masina, pentru ca “prietenii” de la Blue Air au marit pretul pentru transportul echipamentului de la 20 la 60 de euro. DOAR DUS! Ar fi trebuit sa platesc 120 de euro pe transportul schiurilor, mai mult decat biletul de avion!

Daca doriti sa stiti muuulte lucruri despre ce o sa facem noi in “tabara” de iarna, Powderboy a scris aici, iar aici a povestit cum ne-am “combinat” la drum.

Partieeeeee ca viiiin!

…. and a Happy New Year!

Revelion relaxat ca asta demult n-am mai avut. Nici o problema cu vestimentatia, cu transportul, cu.. nimic, practic. Ne-am dus la noi “acasa”, adica in Que Pasa. Tema de anul asta a petrecerii a fost hippie:) (ca sa intelegeti what’s with the outfit din pozele de mai jos:P). Alte poze, soon pe Facebook.

Revelion Que Pasa

Revelion Que Pasa 2010

Iar acum sunt intr-un fel de recuperare si ma uit la seriale cu pisica sforaind langa mine. Veeeery nice feeling:).

Decada vietii

Ultimii mei 10 ani au fost si cei mai importanti so far. Pe scurt:

2000 – inca in facultate. in toiul celei mai lungi relatii din viata mea. Pe atunci stateam cu o fata intr-o garsoniera langa Liceul Hasdeu, mergeam in CLub A si in Laptarie, veneam pe jos acasa (imi placea foarte mult sa merg pe jos) fara sa-mi fie teama ca pot sa patesc ceva.

2001 – ultimul an de scoala. Mutat cu frati-mio intr-o garsoniera confort II sporit pe Baba Novac. Licenta. Vama. 9/11. Master fail. found a job. got my first cell-phone

2002 – acelasi job. o luna vacanta de vara. Dad got ill:(. Cumparat garsoniera si mutat in ea. Dormit cu galeata de diluant sub nas pe un pat pliant pana am terminat de vopsit tocurile usilor si geamurilor. Noroc ca eram in my early 20’s.

2003 – Dad died. It was the end of the world as I knew it. Cautat apartament pentru mama care se muta in Bucuresti. Supravegheat mama sa nu se piarda cu autobuzul prin oras. Primit broscute testoase.

2004 – the breakup. am inceput acest blog. Am plecat de “acasa” intr-un apt cu chirie pe Mosilor.

2005 – Am gasit-o pe Mika. Ma mut timp de 2 luni, cu tot cu broscute si pisica, la mama. Apoi inapoi in garsoniera. Frati-mio plecat la Florenta. Mama primeste in dar catelul Muchi. Schimb jobul si imi incep aventura in presa online. Hm

2006 -concert Depeche Mode. Schimb si job si casa in acelasi timp. Acelasi job si aceeasi casa as today.

2007 – intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Ma intorc la Deva dupa 4 ani de absenta. quite an emotional encounter. Concert Rolling Stones. Primul post in romana. O saptamana nebuna pe axa Luxemburg-Paris-Praga. Concert Pink Martini. Am donat testoasele cuiva care are grija de ele. Luat premiul de popularitate, impreuna cu Maldita, la primul Blog&Roll. Mutat blogul pe domeniul propriu. De ziua mea am fost la Barcelona and I loved it.

2008 – 2 saptamani in America: 3 zile la NY, restul in Missouri. Si acum mai visez ca ma plimb pe Fifth Avenue. Mi-am luat Mac:). Concert Patrice. Plecat “in tabara” Viena-Praga. Concert Tom Waits. Concert Gotan Project. Vreo doua nunti.

Pentru 2009 vezi postul de mai jos:)

2009 – end

- n-am invatat sa inot
- nu mi-am luat carnetul de sofer
- nu am terminat casa de la tara (nu era in plan, insa in 2010 tare mi-e teama c-o sa-mi fie tare greu sa o termin)
- m-am ingrasaaaaat :( (((((((((((((

Cu toate astea
- am invatat un pic sa schiez, ceea ce ma bucura pentru ca pe 9 ianuarie iar plec la ski (this time am di tati)
- mi-am dat seama ca stiu chiar sa inot nitel, desi inca mai am de lucru

Ar fi bine daca
- mi-as organiza timpul mai bine. Am observat ca-s foarte dezordonata cu timpul meu si apoi ma plang ca nu-l am.
- as schimba ce, cum, cat si cand mananc. Nu vreau sa trec pe apa plata cu lamaie forever, dar totusi… (zilele astea am mancat prajitura, cozonac, fripturi around the clock. can’t be good)
- mi-as face, finally, un abonament la sala. Dupa o varsta, maica, trebuie, n-ai ce face…
- as rezolva the damn driver’s licence once and for all, adica sa ma apuc de scoala din nou si sa iau blestematul ala de carnet. Nush ce ma tine, mi-e greu sa pricep

As vrea foarte tare sa incerc sa nu ma enervez asa de repede si din nimic si sa rezolv totul cu calm. Sa ma detasez de lucruri for my own sake.

Cum am ars slanina pe 22 decembrie 1989

(asta e un post meant to be published some days ago. n-am mai apucat, asa ca il public acum)

In anul de gratie 1989, pe vremea Revolutiei, eram la mine la tara impreuna cu bunica-mea. Plecasem numai noi doua ca sa afumam slanina, sa fie gata pentru Craciun. Imi amintesc foarte clar ca ma cam plictiseam pentru ca ni se stricase televizorul, iar afara nu prea puteam sa stau ca era frig de crapau pietrele.

Afumatoarea era undeva sub sura, in fundul curtii. Erau o incapere extrem de ingusta, construita fix pentru acest scop. Bunica-mea atarna tablele de slanina pe un par si niste untura, da drumul la foc si cand a vazut ca totul e ok, a inchis usa si am intrat in casa.

Ceva mai tarziu (mi-e tare greu sa-mi amintesc exact ora pentru ca de obicei cand eram la tara nu prea mai conta cat e ceasul), vine o vecina in fuga la noi sa mergem la ei la TV ca se intampla ceva. Ma ia buna de mana si val-vartej plecam. Eu nu pricepeam nimic. Intelegeam doar ca unii la televizor spuneau ca suntem liberi, ca Ceausescu a picat, ca e televiziunea Romana Libera…. Buna plangea, presupun ca pentru ea, care traise pe vremea regelui Mihai, acest moment era extrem de important si emotionant.

Am stat la vecini ore intregi. La un moment dat apare un vecin speriat care ne spunea ca a luat casa foc. Buna, bolnava de inima, se ingalbenise. Eu am fugit repede spre casa, vedeam un fum gros deasupra acoperisului nostru. Ajung in curte si-mi dau seama ca era de fapt de la afumatoare: untura cazuse de pe par si luase foc.

Toata slanina era neagra. Buna era distrusa, tot ce se putea face dintr-un porc taiat era responsabilitatea si placerea ei, nu putea sa accepte ca a esuat dupa atatia ani. Am luat slanina impreuna si am incercat sa o curatam. Nu era arsa de tot, dar avea un gust oribil.

Pe 24, de ziua mea, tata a venit sa ne ia la Deva. Pe drum ne-au oprit diverse patrule de cateva ori sa ne verifice portbagajul. Putzea de te traznea a slanina arsa.

Evil gifts

In caz ca nu stiti ce sa luati cado de Craciun unei persoane care poate adora the two evil pigeons, well, here it is: evil jewelry!

Imi plac toate, trebuie sa recunosc, insa cerceii sunt favoritii mei:). Si bratara. Si colierul.. Eeeh, what the hell, o sa mi le cumpar pe toate si basta!

Powered by WordPress | iCellPhoneDeals.com Offers Free Cell Phone Deals. | Thanks to Bestincellphones.com Verizon Cell Phones, Internet Bank and Conveyancing