anurim

Cica iar e premiu mare la Loto. In acest moment nici macar nu ma gandesc, ca in alte dati, sa-mi iau bilet la loto. Ca sigur nu castig. Ca niciodata n-am castigat, desi cred ca faza cu Loto e ca cu indragosteala: un bilet mic (a se citi un gest mic) te face sa visezi cu ochii deschisi, sa te imbolnavesti subit de scenarita, sa astepti cu infrigurare o anumita zi, o anumita ora.. ora extragerii, of course. Si apoi dezamagirea:) ca n-a iesit nimic, nici macar un numar, cum patesc eu de obicei.
Oh well, wack to bork now. Va las cu Manu.

Pana la urma am reusit ieri sa plec pe la 3 si sa ajung acasa tot la 1 noaptea. M-am dat putin si cu rolele, am avut si experienta micilor pesedisti din parcul Izvor (desi n-am gustat vreunul). Am crezut ca o sa ma sufoc din cauza fumului combinat cu caldura. N-am mai avut rabdare sau caut vata pe bat, ceea ce e grav pentru mine. Iar aseara pe la 1 am auzit in surdina melodia asta si deci nu ma pot abtine sa n-o pun si pe blog. E tot o stare:).

Si apoi am ajuns cu gandul la asta:

pentru ca e 29 februarie

pentru ca nu mai stiu ce faceam acum 4 ani pe 29 februarie (cred ca pana acum nici nu am bagat in seama ziua asta)

pentru ca, totusi, cand zic acum 4 ani, ma gandesc la o anumita perioada din viata mea (si nu e musai una happy)

pentru ca e vineri si cred ca am chef de niste zbantuiala, cu toate ca e posibil sa nu se intample

pentru ca maine e 1 martie si, oricat m-as tine eu de tare si de indiferenta, ma bazaie faptul ca nu voi primi prea multe martisoare:P

pentru ca e cald si frumos afara si sunt si eu vesela aproape in fiecare dimineata