And if I have to go, will you remember me?
Will you find someone else, while I’m away?
There’s nothing for me, in this world full of strangers
It’s all someone else’s idea
I don’t belong here, and you can’t go with me
You’ll only slow me down

Until I send for you, don’t wear your hair that way
If you cannot be true, I’ll understand
Tell all the others, you’ll hold in your arms
That I said I’d come back for you
I’ll leave my jacket to keep you warm
That’s all that I can do

And if I have to go, will you remember me?
Will you find someone else, while I’m away?

In Praga, numai dandanale. Schimbam bani la un curs prost, ne-am luat tzeapa si ne-am enervat. Apoi stresu cu masina, sa nu cumva sa dispara, s-au mai auzit cazuri. Dupa pranz, din nou la plimbare, inca o ora si ceva (Cu vorba memorabila a lui Bogdan: “m-a dus capu da nu m-a tinut sistemu’ nervos”). Apoi la concert. Acolo ne dam seama, Anurimele, ca e posibil sa nu putem intra, because biletele erau nominale si pe nici unul nu scria numele nostru. Si era ID control. Pana sa ajungem la control, am facut o mie de scenarii si planuri cu ce facem, ce zicem (am uitat ID la hotel, nu stiam cum merge treaba, haide bre, crezi ca am venit din RO degeaba?). Pana la urma pur si simplu ni s-au schimbat numele de pe bilete.

And The Concert. Nu-s eu cea mai in masura sa vorbesc despre el. Pot sa spun doar ca nu ma asteptam la asta, I didn’t see it coming, eram fascinata de Tom, de scena mica din mijlocul celei mari, de muzica, de versuri, multe rascolitoare, de lumini, de culori. La sfarsit, Bogdan zice: “Teatru, bei. Emotie, astea….”

Si deci 2 Anurime si 2 Bogdani cum eram ne-am intors la Viena that night. A doua zi a plouat si eram ca in tabara cand ploua afara si n-ai cum sa te joci. Ne-am uitat la film (Paranoid Park), am citit, am dormit (eu, adica).

In the evening, dupa o bere la o terasa si cina, hai la Prater. Ploua mocaneste. Moi, je voulais sa ma dau in roata cea mare. Insa pana sa terminam berile s-a inchis. Asa ca ne-au ramas masinutele:) si a fost mega fun.

Next day am plecat spre casa, Bogdan a condus ca nebunu all day long, cu mici pauze, asa incat am ajuns just in time pentru ziua lui A Cherry (la multi ani!) si chiar ajung, odihnita, la ziua lui za Robi, pe care, nu-i asa, trebuie sa-l cinstim cum se cuvine.

Si acum poze.

Plus restul aventurilor pe care o sa le povestesc maine, dupa ce imi voi fi baut cafeaua cu lapte, dupa ce-mi voi fi dat seama ca nu mai sunt in “tabara”. I’m gonna miss it big time. Pana una alta, here is one from Tom: