The aquired tastes

Fiindca sunt in plin proces de schimbare, lucru despre care am mai vorbit in alte posturi (sau, ma rog, nu am dezbatut, doar v-am anuntat ca sa stiti:P), mi se intampla sa capat perspective noi asupra unor lucruri pe care pana acum nu le bagam in seama.

De exemplu, a inceput sa-mi placa vinul sec. Pana acum vreo 3 saptamani, vinul era o bautura rara in meniul meu. Si daca nu era demidulce (sau chiar dulce), ma strambam si strangeam din buze. Insa cumva si-a facut loc in viata mea si vinul sec, mai degraba rosu, pe care acum il degust destul de des. Si nu, nu ma stramb, il gust cu curiozitate si am senzatia ca mereu voi avea o surpriza. Pentru ca povestea cu vinul nu e deloc simpla (si cum, doamne iarta-ma, ar putea fi ceva simplu in viata mea, cand eu iubesc lucrurile complicate in care ma bag cu capul inainte?), vinul nu e la fel de la prima inghititura si pana la ultima din pahar. Prima data poate sa para neprietenos, aspru, acru, nefericit. Si abia apoi, cand te imprietenesti cu el, devine putin mai deschis, se catifeleaza, asperitatile se domolesc, te duce intr-alta lume.

In acelasi timp cu vinul sec, a inceput sa-mi placa sa beau cafeaua mai amara. In caz ca n-ati stiut pana acum, eu iubesc cafeaua nemarginit si nu-mi pot vedea viata fara ea. O iubesc in toate formele, mirosul ei imi da o stare de bine. Dimineata ma tratez mereu cu o cana mare de cafea cu lapte si mult zahar. Ei bine, de cand cu vinul sec, presupun eu, am inceput sa beau si cafeaua cu mai putin lapte si zahar, ba chiar azi de dimineata era aproape black, de m-am mirat de mine.

Ca sa nu mai vorbesc de andivele cu somon pe care le-am devorat cand am fost cu fetele la Spa, eu care uram andivele din toata inima si nu le intelegeam menirea pe aceasta lume. Si totusi combinatia cu somon fume a fost atat de delicioasa incat am trecut peste gustul amarui ca peste o durere placuta si nu foarte persistenta.

Sa adunam aici ca n-am mai fumat de ceva vreme si as putea spune ca, desi nu astea au fost rezolutiile mele pe 2011, lucrurile nu stau tocmai rau:).

This entry was posted in hmmm and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to The aquired tastes

  1. R says:

    Amarul in sine e un acquired taste – suntem programati sa ne displaca, ca si senzatie de aparare a organismului, insa, incercand, descoperim placeri nebanuite dincolo de respingere: ciocolata amaruie, berea, vinul sec, cafeaua fara mult zahar etc. Nu ma gandisem la andive, e drept 🙂
    Aprecierea a ceva ce aparent nu e bun, insa are subtilitati si ambivalente revelatoare, e un alt nivel al cunoasterii.
    Parerea mea. Si sus paharul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.