Un pic cam dizzy azi. Aseara mi-am amintit de Negresses Vertes, iar azi a fost de ajuns sa aud primele acorduri din melodia de mai jos ca sa vina peste mine, gramada, tot felul de amintiri, care mai de care: ultimul an de facultate, prima data la Vama, planurile de mers pe jos pana la Singapore (aveam drumul stabilit, aflasem si unde sa dormim gratis), senzatia aia ciudata ca totul e decisiv, ca toate actiunile mele vor avea consecinte mai indelungate si mai complicate decat as fi putut sti. Realitatea nu a fost chiar asa, insa imi amintesc senzatia aia si acum.
Si pana la urma imi dau seama ca s-a ales praful de toate planurile mele de acum… 7 ani sa zicem. Nu stiam exact ce vreau sa devin, professionally I mean, dar stiam cum vreau sa evoluez. I felt alive.