The Vama

Am ajuns acolo pe la vreo 12 ziua. Sa tot fie vreo 8 ani de atunci. Abia-mi miscam picioarele, calatorisem 12 ore cu trenul de la Deva la Mangalia direct. Cu niste copii care au plans si s-au jucat non stop. Si pentru mine era ca si cum mergeam la capatul pamantului.
Cum ziceam, am ajuns pe la vreo 12. M-am intalnit cu lumea, mi-am lasat bagajele, m-am instalat la Ovidiu. Foarte agitata. Intreb: “No, bine, si ce facem acum?” “Nimiiiiic…”. Si atunci, cu picioarele goale in nisip, cum ma uitam eu la plaja si la mare, m-a lovit. Si de atunci n-am mai avut cale de scapare. Desi a devenit un alt loc decat ala de care eu m-am indragostit, n-am mai putut sa let go.

Si acum i-a cam venit vremea… ca sa zic asa:).

This entry was posted in LoveLife and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.