toropeala

Cam asta a fost cuvantul weekendului meu. Ar fi trebuit sa stiu ca asa va fi, semnele toropelii au aparut chiar vineri seara cand, vorba Tziganului, e etapa. Insa a fost o etapa molcoma, cu niste discutii la masa, fara dans, fara antren, fara dormit pe canapele in qp.
Ieri, leneveala pana pe la 4, cand, in mijlocul caniculei din casa, m-a apucat harnicia. Curgeau apele pe mine suvoaie, da’ eu nu ma lasam, stergeam prafu’ cu abnegatie si devotament. Mda. Dupe care niste cumparaturi (adica da, recompensa, mi-am luat agrafe). O bere la Motoare… la fel de molcoma (ba chiar si mai si) decat martini-ul de vineri seara. Si, surprize surprize, o vizita la 1 noaptea in parcul Bordei. Aranjat, nou nout, cu alei cochete, cu floricele, cu pauni, cu lebede negre (io nu le-am vazut ca cica dormeau la ora aia, dar mi s-a spus ca exista) si cu sobolani. Nush ce faceau sobolanii in parc, ca gunoaie sincer n-am vazut, insa erau acolo, se plimbau si ei.
And today a fost culmea toropelii, singurul meu scop a fost sa descopar o melodie care sa sune perfect pentru o idee (nu orice idee, o anume idee). Didn’t find it, still looking.

This entry was posted in LoveLife and tagged . Bookmark the permalink.

3 Responses to toropeala

  1. violeta says:

    Mie nu mi se pare asa surprinzator sa existe sobolani in parc. Am mai vazut si eu, pe ici pe colo. Ba am vazut chiar si intr-un mic spatiu verde intre liniile de tramvai la Dna Ghica, in mijlocul zilei. Nu e numai planeta noastra. Intr-adevar, in oras, spatiu umanizat si teoretic securizat, nu prea ar trebui sa fie sobolani, fiindca pot raspandi foarte usor bolile, mai ales vara. Dar eu nu ma mir foarte tare.

  2. Anurim says:

    Pai asta e problema, ca raspandesc boli si, in general, cred ca nu prea e ok sa ii vezi asa de usor in oras. In fine.

  3. Kaos AD says:

    Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la unul din locurile zacerii mele, la părculeţul de la TNB, unde puteai lega o şfară cu şoricei, de crăpau de oboseală oamenii slalomînd printre ei, după ce veneau de pe prichiciul Becker Brau cel lemnuit, şi făcînd eforturi de a merge copăcel, după metri de bere consumaţi, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *