Vacanta

Cand ma plangeam, la inceputul verii, ca parca vacanta asta e weird, dezlanata si ca nu o prea simt, aveam dreptate. Am reusit sa ma trezesc mai devreme decat in zilele in care muncesc, iar saptamana asta am avut doua-trei zile in care am fost mai obosita decat in orice alta zi din ultima luna.

Dar nu ma pot plange ca nu m-am plimbat. Din Cluj la Timisoara, un pic la Alba Iulia, la mine la tara si iar la Cluj. Si urmeaza o bucata de Istanbul impanata cu U2, intr-un roadtrip de cateva zile. De fapt, vacanta asta a fost un mare roadtrip, daca stau bine sa ma gandesc, si asta e partea care mi-a placut.

M-a enervat insa ca nu sunt in stare sa ma detasez de munca si intram, in primele zile, obsesiv pe mailul de serviciu desi out-of-office message functiona din plin. M-a enervat si ca mereu s-a gasit vreun coleg sa ma sune cu vreo problema ca apoi sa inceapa sa ma puna la curent cu ce s-a mai intamplat la birou. Iar eu nu voiam sa stiu informatiile astea. Nu voiam sa le aud vocea, sa stiu ce fac, sa ma preocupe starea lor generala. Voiam sa-i uit complet, cateva zile macar, iar daca as fi fost plecata din tara, cred ca ar fi fost mult mai greu ca ei sa ajunga la mine.

De fiecare data cand imi incepe o bucata de vacanta imi amintesc de saptamana aia perfecta la Vama de acum vreo 9-10 ani cand uitasem complet cat e ceasul, in ce zi suntem si cuvantul “trebuie”, cam ca in piesa aia a lui Sebastian, “Jocul de-a vacanta“. That thing never happened again. Si in fiecare vara sunt in cautarea acelei senzatii eliberatoare, insa parca as fi din ce in ce mai departe de ea.

Mda, e ultima zi de vacanta. Don’t ask me to be happy.

This entry was posted in hmmm and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *