Citesc eu zilele astea o carticica in care am gasit fraza asta:
Am venit pe lume si o sa plecam din ea. E destul pentru mine. Vremea care ni s-a dat este limitata, iar eu iau lucrurile asa cum se astern de la sine.
Cred ca acest gand ca si in viata am un deadline nu m-a lasat sa dorm noaptea trecuta. O gandeam rational, la modul, ok, so primii 15 ani nu prea se pun, ca atunci abia intelegi ce e cu tine pe lumea asta. Iar urmatorii 15 ar fi aprofundarea. Dar cum eu am depasit deja si basics, si aprofundarea, stau si ma gandesc cam ce-ar trebui sa fac in timpul asta care mi-este dat, limitat cum e el, ca sa nu ma trezesc la batranete ca n-am facut aia, nici cealalta (whatever that means), desi looking back ar fi fost asa de usor, asa de la indemana, numai putina vointa sa fi avut… Nu as vrea sa am gandul asta al ratarii. + cred ca lucrurile se astern de la sine, da’ le mai asterni si tu cu cate un ghiont. La momentul potrivit. So it’s all about timing.
Mda, iar am insomnie.
Daca te ajuta cu ceva, nu esti singura persoana in toate cele de mai sus 🙂
Si uite asa ajungem sa-i dam dreptate lui Cioran cand spunea ca “Omul nu simte când se naste, sufera ca trebuie sa moara si uita sa traiasca.” 🙁
@eCostin – banuiam eu ca nu oi fi singura cu aceste dileme:)
@Flori – bine ai venit:). Da, mare dreptate avea, sa stii:(
vezi tu, Mirunel, e greu de acceptat ca nu apari cu vreo misiune, ca nu traiesti cu vreun scop predefinit si ca dispari la fel de brusc cum ai aparut. Dar daca iti va iesi vreodata driblingul, viata asta de cacat prinde un parfum de alga culcata pe malul marii si nu te mai saturi de atat. Spre exemplu, nu e frumos ca in linistea noptii poti sa lasi un gand sa prinda pixeli? Mie imi place la nebunie asta…