Probabil ca asta e un “exercitiu” care ma va tine o viata, insa e bine totusi ca mi-am dat seama, nu doar teoretic, ca “pentru totdeauna”\/”intotdeauna” sunt de fapt niste iluzii. Evident ca e extrem de complicat sa iesi din schema mentala a acestor cuvinte. Suntem obisnuiti sa ne dorim lucruri pentru totdeauna. Sa fim cu cineva pentru totdeauna, sa nu se schimbe nimic dintr-un anume moment din viata cand ne e foarte bine. Vrem ca familia sa ne fie aproape intotdeauna, sa nu pierdem pe nimeni care ne e drag, sa nu pierdem nimic din ce ne place. <\/p>\n
Cu toate astea… well, totul e o iluzie. NIMIC pe lumea asta nu e “pentru totdeauna”. Oamenii vin si pleaca in viata noastra, la fel si senzatiile, sentimentele, dorintele. Locurile se schimba. Oamenii se schimba. Noi ne schimbam. La un nivel mai mic sau mai mare, de la molecula pana la cea mai mare planeta, totul se schimba tot timpul. In ritm diferit, evident, insa se schimba.<\/p>\n
Iar toata filosofia asta e de fapt parte din exercitiul pe care va trebui necontenit sa-l fac. Acela de a renunta sa ma agat de intamplari, obiecte, oameni din dorinta de a-i face sa ramana intotdeauna la fel, pentru totdeauna cu mine. Este oricum imposibil. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Probabil ca asta e un “exercitiu” care ma va tine o viata, insa e bine totusi ca mi-am dat seama, nu doar teoretic, ca “pentru totdeauna”\/”intotdeauna” sunt de fapt niste iluzii. Evident ca e extrem de complicat sa iesi din … Continue reading