Barcelona, ziua V – Mercat de Boqueria si Camp Nou

Adica da, am fost si la ei la piata, ca doar suntem fete, ce naiba. Si-mi pare rau ca nu am mers mai devreme acolo, mereu treceam pe langa locul ala, e foarte misto in piata asta.

Cat despre Camp Nou… eu una nu prea le am cu fotbalul, dar sunt foarte mandra de acele poze cu Cupa din ’92, mi se pare demential ca puteam sa facem poze cu ea:). Si totusi poate nimeresc vreodata in viata asta un meci misto pe Camp Nou. Cred ca atunci abia as putea sa-mi dau seama ce inseamna cu adevarat sa fii acolo. Noi insa am fost turistice pana la capat si deci am facut turul oficial, am intrat si in vestiare (da’ oare sunt chiar acele vestiare?), am fost si in sala unde se tin conferinte de presa, ne-am pozat cu legitimatiile de gat, evident:))), Cristina cred ca mai avea putin si se pregatea de un live pentru www de acolo.

Apoi am luat-o la goana pentru ultimele cumparaturi si spre aeroport. Dupa multe ore am ajuns acasa franta de oboseala. Si pe 28 am fost la munca:). De aici deja stiti ce si cum…

Barcelona, ziua IV – Parc Guell si Poble Espanyol

Aveam impresia, plimbandu-ma prin parc, ca e duminica si ca am iesit sa ma dezmortesc la soare, sa fac un pic de miscare. Dealul (ca nush cum sa-i zic altfel, cred ca sunt mai multe, dar e unul pe care se urca toata lumea sa vada Barcelona de sus de tot) din Parc Guell mi-a amintit de cetatea de la Deva:). Si cred ca daca stateam o zi intreaga ca o soparla pe bancile alea de sus, veneam si bronzata.

Barcelona II – My birthday, Gaudi Day

Daca erati curiosi sa vedeti cum a fost de ziua mea, iaca un sample. Mentionez atat: inca nu am apucat sa-mi dau seama de ce pozele se vad blurry (Cata mi-a zis ca ar fi ceva de la rezolutie, dar nu a apucat sa-mi spuna cum sa fac sa fie frumos), m-am tot jucat cu tranzitii si efecte si evident cred ca am cam facut o varza si inca nu am editor de sunet, ca sa fac si muzica asa cum e frumos sa fie. Dar, cat traiesc, tot invat.

 

Barcelona – Ziua I (23 decembrie)

Sa va povestesc deci aventura mea si a Cristinei la Barcelona. First, am plecat cu intarziere de pe Baneasa, asa ca acolo am ajuns pe la 1 noaptea. Apoi ne-am cam plimbat ceva pe stradutele de pe langa Rambla sa gasim hotelul. Iar cand am gasit hotelul, supriza: la colt stateau cateva curve inconjurate de niste unii, de era sa dam bir cu fugitii si sa stam pe strada:). Pana la urma am ajuns in camera (mica si cu gresie pe jos, incalzirea se facea cu aer conditionat dar aveam tv si baie proprie) si ne-am trantit in pat extenuate.

In the morning am luat-o la picior pe Rambla. Am trecut prin stradutele din Barri Gotic, o minune (atunci cred ca m-am indragostit de orasul asta) si spre seara am ajuns in Port Vell. Unde am dat de un mall in care am pierdut ceva timp. Apoi ne-am dus spre Camp Nou unde incepuse deja Barcelona-Real si auzisem eu ca in ultimele 10 minute deschid portile stadionului si putem intra gratis. Well, zvonul era adevarat, baiatu de la poarta a zis ca ne va lasa, mai erau si altii p-acolo asteptand acelasi lucru, asa ca asteptam entuziasmata sa vad nebunia de pe Camp Nou. Numai ca au fost cativa terminati care n-au mai avut rabdare si au fortat intrarea, asa ca portaru’ s-a suparat si n-a mai lasat pe nimeni. Mai erau 5 minute din meci, lumea iesea deja in valuri, oameni furiosi ca preferatii lor jucasera prost, ca Ronaldinho a fost lousy, ca Barcelona a pierdut. Si eu muream de ciuda ca nu am putut sa vad ca inseamna Camp Nou plin, chit ca oamenii erau dezamagiti. Dar ce mi-a placut a fost ca de la meci ieseau mosi si babe, care mai de care cu cate un picior in groapa, doamne cu haine de blana si poseta plic, zici ca venisera la opera sau la teatru, mame cu bebelusi in rucsac:). Ma asteptam la huligani, sincer.

Pe drum spre hotel ne tot gandeam cand am mai putea noi sa vedem un meci misto pe Camp Nou (si daca am putea sa prindem si rebaxas in acelasi timp pentru un weekend de shopping – nu sunt musai innebunita cu magazinele, dar sunt acolo niste lucruri pe care nu am cum sa nu mi le doresc – ar fi absolut demential).

Si acum sa va prezint o creatie minunata cu poze din prima zi. Din nefericire mie mi se pare ca pozele se vad blurry, ca oricum nu sunt mare lucru (dar vorba lu Bibliotecaru, trebuie si ceva experienta), dar ideea e ca am reusit sa fac video cu ele si sunt incantata, it’s a first for me. Sper ca urmatoarele sa-mi iasa mai bine:). Voila:

Barcelona – Mes que un club

cupa92.jpgcupa921.jpg
Pozele astea au fost facute ieri, pe 27 decembrie adica. Nu, nu sunt quintesenta calatoriei mele in Catalunya, urmeaza, dupa cum spuneam intr-un comment mai jos, niste posturi turistice si multe multe poze. Deocamdata atat pot sa dau din mine. Am dormit doar 3 ore, azi am fost la munca. Dar ghiciti cine leneveste maine mai ceva ca Pacandala (Pacala+Tandala)?

dazed and confused…. more confused:)

I decided to go to Barcelona on my birthday. Cristina and me. Just us girls. I just hope she won’t find a guy until then and leave me alone:). But hey, this might be quite an experience, right?

Well, we tried to find tickets tonight and guess what? They are kind of expensive for low cost companies (we found tickets around 490 Euros for 2 persons, I mean, c’mmmmoooon). Searching for other ways to get there, she thought of asking at the railway station if there are some ways to go to Barca by train. Well, no trains go directly from Bucharest to Barcelona or anywhere, except for Venice, Italy (of course, we Romanians are kinda romantic people) and the ticket would cost like 170 euros one way for one person!!! That was very funny, she didn’t have the nerve to ask how long this journey would last, this high price was too much for her.

In the end we decided to ask some advice from our boss, the Robi, he’s the smart guy around there. And only after that (please notice the respect:P) buy the tickets.
My mother was a bit speechless hearing my latest wish, maybe because she thought she won’t have me here for Christmas. I, for one, decided to be selfish this year and think about MY BIRTHDAY. To me it’s not a waste of time. Not yet. I like my birthday. It makes me feel special and unique (as if I wasn’t already!:))). The age might get me depressed, yes, but hey, who’s thinking about that in Barcelona?

I’m going to sleep now, it’s late. But I can’t leave without the song that inspired the title of this post, no connection (apparently only) with anything I was mumbling here these past few minutes. Ladies and gentlemen, I give you Led Zeppelin!