Prima Vama

Anul asta cred ca a fost mai tarziu ca in ultimii ani (mai putin anul trecut, cred) si era cat p-aci sa nu ajung. In ziua plecarii m-a lovit o criza de fiere de mi-a fost rau toata ziua. Dar ninja rezista, asa ca mi-am luat ametita geanta pe umar si m-am tarat la masina.

Si nu-mi pare rau acum, a fost epic, really. Vineri seara am facut lumea de ras si m-am culcat la 12:00, insa am compensat cu sambata cand am ajuns sa vad rasaritul nu in stilul vamaiot vechi la Stuf, cu Ravel in urechi, ci la Expirat topaind nevoie mare pe Queen sau Killers sau Coldplay. Nu-mi era frig deloc, nici somn, si ma uitam uneori cum se inroseste linia orizontului, iar Chris Martin imi canta “Viva la vida”. It was a perfect night:).

Astept niste minunate poze din sedintele foto de pe plaja sau aiurea:)

Pe plaja la Stuf: Interzis nudismul!

Interzis nudismul

Daca dati click pe poza de mai sus, se va mari si veti putea citi ce scrie pe panoul din imagine. El se afla in dreptul Stufului, pe plaja din Vama. Mi se parea nitel ireal sa vad scris, in Vama Veche, “interzis focul pe plaja, practicarea nudismului si camparea pe plaja”. M-am oprit sa fac poze, moment in care pazitorul panoului (probabil nu exclusiv, dar atunci asta era) ma intreaba ce treaba am cu anuntul. I-am explicat mirarea si a inceput sa se justifice, sa explice, sa-mi spuna ca e plaja concesionata si ca au dreptul. Ok, zic, si daca eu ma duc sa fac plaja naked acum, ce-mi faceti? A, nimic, raspunde omu’ razand. Bun, deci e ca un fel de disclaimer, suntem obligati sa punem anuntul asta aici, dar oricum toata lumea face ce vrea, asa ca ce mai conteaza.

Cu toate astea, tot mi se pare un pic… ciudat.

Inchidem Vama?

Cred ca toata lumea stie ca de cativa ani eu ma duc la mare la Vama Veche. Sau 2 Mai, insa mostly Vama. Am prins locul ala in momentele bune, din punctul meu de vedere, cand nu era chiar pustiu sa nu ai unde sa mananci sau sa asculti ceva muzica, eventual sa te zbantui un pic aproape de plaja, dar nici extrem de aglomerat ca acum. Cam acum 8-9 ani era asta.

An dupa an am simtit ca lucrurile se schimba. Nu neaparat in bine. M-am gandit ca poate intensa mediatizare de prin 2002-2003, cand s-au organizat oamenii sa “salveze” Vama, i-a facut mai mult rau.

In the end, probabil ca nu se putea nimeni opune evolutiei. Era doar a question of how you do it. Ar fi fost bine sa evolueze in spiritul locului. Cu toate astea, nu am renuntat sa ma duc acolo. Nu pot sa-mi inchipui acum cum e sa ma duc la mare in RO altundeva decat la Vama. Poate ca exagerez, dar am si eu fixurile mele.

De curand aud ca se face o pista pe plaja. Adica se toarna ceva beton pentru o pista de biciclisti. Am auzit despre subiectul asta pareri pro si contra. Unii care condamna gestul, care zic ca Vama o sa devina din ce in ce mai asemanatoare cu celelalte statiuni pline de betoane. Altii zic ca e mai bine, ca uite e frumos sa te poti deplasa cu bicicleta (bine, asta in caz ca vii de acasa cu ea, ca de inchiriat ma indoiesc), ca poate nu arata asa de rau cum se crede.

Eu nush ce sa zic, really, trebuie sa ma duc sa vad ca sa ma conving. Insa am prieteni care vor sa “inchida” Vama. Asa ca au organizat deja un eveniment pe Facebook.

Eu, fire optimista, cred ca totusi nu e totul pierdut. Ca lucrurile pot evolua in bine acolo. Acuma… sa vedem.

Poze de weekend

Da, ma simt muuult mai bine. Azi am fost chiar destul de agitata, ceea ce nu mi s-ar fi intamplat daca as fi fost varza, ca alaltaieri. Drept pentru care va prezint niste poze din Vama de weekendul trecut. Le-as fi pus mai devreme, daca eram blogger adevarat, dar uite ca nu-s:).

Sa incepem. Pe apus, la Expirat

Apoi seara/noaptea, invariabil la expirat:).






Vama, again

Am fost la mare weekendul asta (la mare=in Vama, asta pentru toti cei care ma intreaba “da’ unde la mare ai fost?” – eu de vreo 8 ani numai la Vama sau la 2 Mai ma duc) si parca n-as mai fi vrut sa plec. Asta si pentru ca ma asteapta o saptamana grea. Si dupa aceea mai multe saptamani grele. Si numai gandul la toata nebunia asta ma ingrozea, era intr-o asa contradictie cu loisiru’ de la Vama, incat nu-mi venea sa ma misc.

Plus ca, va zic sincer, io am uitat cum se intampla asta cu agatzatu’. In afara de faptul ca in tot Expiratu’ n-am vazut decat un singur baiat cute, atunci cand l-am revazut pe plaja, a doua zi, parca ca aveam 14 ani. Ma agitam, tzopaiam pe langa A cherry care zicea “Da’ mergi, tu, mai spre el, si da-ti palaria aia jos”:)).

It was fun. Of course, nothing happened. Ala era prea timid sa vina sa vorbeasca cu mine, iar mie nici nu-mi trecea prin cap sa fac asta. Plus ca nici nu cred ca ar fi fost nimerit, eu eram cu fetele, el era cu baietii, ce naiba sa-mi zica? Am ramas la stadiul de eye-contact.

Dar eu zic ca practica e mama invataturii, sau cum era proverbul ala, asa ca o sa vedeti voi in cateva luni ce lectii o sa dau, mai ceva ca fata aia… cum naiba o chema…a, Carrie Bradshaw:P.

my holiday in pictures

La inceput a fost Vama

Apoi am trecut pe la un hairstylist din America (uite unde era fotomodelul si eu nu stiam)

Si asa frezate toate ne-am tras in chip, ca oricum o poza cu toate trei, prietenele din copilarie, nu cred ca aveam

Si o poza in lanul de grau, mai pe seara asa. Cam blurry ca-i facuta de Nico si asta e obisnuita sa stea de partea cealalta a camerei foto

Mai am si altele, but then again vacanta mea inca nu s-a terminat.

pe drumuri

M-am intors chiauna de la Vama. Am fi vrut, evident, sa evitam nebunia de pe drum, asa ca am plecat tarziu, relaxati, dupa ce ne-am luat porumb copt, cercei si alte nimicuri. Oh well, cred ca la putin timp dupa ce am iesit din Constanta a inceput Coada. E cu C nu cu c, pentru ca asa ceva nu cred ca am mai vazut. Se intindea depaaarte rau de tot, iar noi inaintam cu viteza melcului. De fapt, leit-motivul Cozii a fost o baba care ne depasea constant.. by walking. Si ideea ca ea, mergand agale, ne depasea pe noi care stateam ca prostii in masina, ne ca oftica sincer. Si am inceput sa facem scenarii: ca din cauza nebuniei create de statul la coada o hacuim pe baba. Apoi eu filmez si dau totul pe www, in exclusivitate. Dupa care, din puscarie probabil, as face o petitie online catre autoritati sa faca ceva cu drumurile astea ca uite in ce hal ne pot aduce (dialogurile au fost muuult mai spumoase, dar acum e 1.34 in za morning si nu ma simt prea funny).

But in the end am scapat de Coada. Iar eu o sa dorm vreo 3 ore si apoi o sa plec la gara unde ma sui frumusel in tren si plec la mine acasa. Sunt convinsa ca o sa fiu albsolut zombi maine cand va trebui sa fac fata neamurilor care vin sa vada cat de mare am mai crescut.

Melodia de mai sus am ascultat-o de cateva ori in masina si mi-a placut. Din nefericire nu am avut rabdare sa caut pe youtube un video mai bun.

The Vama

Am ajuns acolo pe la vreo 12 ziua. Sa tot fie vreo 8 ani de atunci. Abia-mi miscam picioarele, calatorisem 12 ore cu trenul de la Deva la Mangalia direct. Cu niste copii care au plans si s-au jucat non stop. Si pentru mine era ca si cum mergeam la capatul pamantului.
Cum ziceam, am ajuns pe la vreo 12. M-am intalnit cu lumea, mi-am lasat bagajele, m-am instalat la Ovidiu. Foarte agitata. Intreb: “No, bine, si ce facem acum?” “Nimiiiiic…”. Si atunci, cu picioarele goale in nisip, cum ma uitam eu la plaja si la mare, m-a lovit. Si de atunci n-am mai avut cale de scapare. Desi a devenit un alt loc decat ala de care eu m-am indragostit, n-am mai putut sa let go.

Si acum i-a cam venit vremea… ca sa zic asa:).