Nouvelle Vague

As vrea sa pot sa scriu cu incantare si entuziasm despre cum am fost eu la concert aseara la Nouvelle Vague. Cu toate astea, desi au fost momente cand mi-au placut, au fost si momente pe care nu le puteam potrivi niciunde in imaginea proiectata in mintea mea despre cum va fi concertul asta, momente in care melodia era prelungita muuuult prea mult, cand mi-as fi dorit sa aud muzica, nu galagia. Si nu mi-a placut cum au terminat “Love will tear us apart” :D.

M-a distrat insa Nadeah, cantareata blonda, exploziva, colerica aproape, extrem de sociabila, care a facut show pe cateva piese si niste barbati fericiti, ca doar s-a pupat cu cine i-a stat in cale in alergatura ei prin Sala Palatului. Si as da orice sa am corpul, vocea si delicatetea Marevei Galanter. Si, probabil, as fi vrut sa dureze la nesfarsit acel “In a manner of speaking” cantat de Nadeah in the end. A fost un moment foarte frumos.

Drept pentru care va las cu melodia asta, probabil ca va fi pe repeat azi la mine:)

Morcheeba evening

MI-am luat bilet pe ultima suta de metri. Credeam ca nu o sa mai ajung, dar am decis ca-mi plac prea mult sa-i ratez. Si am avut dreptate, am avut momente cand eram parca transportata in trecut si vedeam cu ochii mintii, clar, clipele cand i-am auzit prima data la rasnita aia de calculator de la frati-mio din garsoniera. Am topait, am stat mai mult in picioare, Skye ne-a ridicat de pe scaune dupa a doua melodie. Femeia asta are o voce dementiala. Canta cu usurinta cu care noi vorbim. Ii vine asa de natural si pare atat de simplu, e ca si cum ar fi a doua ei natura.

In afara de asta, oamenii erau relaxati, au impartit tequilla si whisky cetatenilor din primele randuri, faceau conversatie intre ei si cu noi, ca si cum am fi fost la un “tweetmeet” extra-large. Skye ii certa pe baieti ca bausera toata tequilla, Andy-de-la-clape, foarte british, replica “we’re in trouble”… ceva fin:). Mi-a dat o stare buna si m-a relaxat. Ceea ce va doresc si dvs.

Guns N’Roses, Mesquins, The Mono Jacks

Saptamana trecuta m-am “lafait” in concerte, daca pot sa spun asa. Am inceput pe 21, cu GNR. A fost o decizie pe ultima suta de metri, dupa imediata aflare a disponibilitatii biletului. Am asteptat sa apara pe scena cu inima stransa, de fapt din toata trupa nu mai stiam decat pe Axl, nu e cam si cum i-am urmarit de-a lungul vremii sa stiu ce-au mai scos. Insa aveam nostalgia primului sarut pe “Don’t Cry” si bluesurile interminabile pe “November Rain”, plus piesa pe care o voi iubi mereu, “Since I don’t have you”. Well… de la mine din fundul curtii s-a auzit groaznic. Axl falsa, sonorizarea era proasta (vorbeam cu fetele fara sa tipam si ne auzeam perfect. la un concert rock… numa’ zic), iar melodiile de pe ultimul album mi se pareau fara zvac. Mi-am asteptat madlenele ca pe nu-stiu-ce, iar, cand la “November Rain” n-am simtit o emotie prea mare, am plecat. Din strada se auzea “Knockin’ on Heaven’s Door”. Oh well… titlul ala a fost tare bun: “GNR au venit cu 2 ore si 20 de ani intarziere” (sau asa ceva).

Mesquins a fost tot o decizie de moment, insa nu mi-a parut rau. De ei imi place. Ii mai vazusem extrem de putin prin primavara, in Tago Mago, mi-au dat senzatia ca adera la grupul spiritual Joy Division/New Order (sau poate eram eu hooked on New Order atunci si ii auzeam peste tot…), oricum ideea e ca-mi place cum sunt ei pe scena, sunt relaxati si se bucura de ce fac, pur si simplu. In Tago Mago s-au vazut muuult mai bine the visuals (interesante, de altfel) decat la Underworld unde a fost concertul de saptamana trecuta, cand m-am simtit ca si cum am nimerit la o cantare pentru prieteni:): locul mic, vreo 30-40 de oameni, cred, toti se stiau intre ei. Poze aici.

The Mono Jacks au fost la Tago Mago vineri. Suna curatel, corect, asa mi-au dat senzatia. Insa nu m-au incantat, nu stiu de ce. Nu m-au prins. I-am identificat, i-am etichetat, insa nu m-au facut sa traiesc ceva ca sa-i tin minte apoi.

And that’s about it. Pen’ ca in rest a fost o saptamana groaznica. Si am senzatia ca urmeaza un identica. Va las cu Mesquins:).

U2 la Istanbul

Inainte sa plec aveam o gramada de chestii de rezolvat si eram pe fuga.
Cand am ajuns acolo am umblat prin oras, prin ploaie la un moment dat.
Am stat la o coada mare sa prindem un loc in autobuzul care ne ducea la stadion.
In autobuz am stat extrem de inghesuiti pret de o ora si ceva.
La intrare, alta coada, alti nervi.
Am prins un loc in fata, a inceput ploaia, noroc ca aveam pelerine.
Snow Patrol trebuia sa inceapa la 19.00 dar au cantat pe la 20.00.
Inca niste zeci de minute de asteptare si plictis, dansat ca sa ne mai dezmortim, inghesuiala, coate in coaste, calcat pe picioare, oameni care se bagau in fata.

Si cand in sfarsit au inceput sa cante, mi-am amintit de ce venisem de fapt. Si nu-mi venea sa cred, cumva, ca sunt acolo, ca-l vad pe Bono asa de aproape, cantam in cor cu ceilalti, am sarit, am dansat, am urlat cat ma tineau plamanii, the teenager in me was coming out of the closet:).

Nu-s cel mai mare fan U2 din lume. Nici dintre prietenii mei, macar. Nu ma asteptam la ceva anume. Nu m-am gandit ca va fi deranjant sindicalismul lui Bono, mesajele politico-sociale, faptul ca, aoleu, ne canta numai hituri si alea vechi… I just enjoyed it. Poate ca sunt din secta consumatorului de rand care stie numai mainstream.. so be it. Nu stiu, muzical, cum au sunat, ca v-am mai spus ca nu ma pricep. Insa show-ul a fost misto. Nu m-a plictisit, nu m-am uitat la ceas sa vad cat mai e, asteptam urmatoarea melodie si urmatoarea si tot asa. Nu m-am uitat inainte ce setlist au, I let myself be surprised:).

In plus, momentul in care Bono a luat pe scena o turcoaica din public m-a facut invidioasa pana la lacrimi. Si-s convinsa ca nu-s singura care a simtit asa atunci:).

In afara de asta, la un moment dat am decis ca trebuie sa fac si eu macar cateva poze si chiar am si filmat. Norocul meu a fost ca tocmai atunci a venit si Bono pe pasarela aia din dreptul nostru, taman cand as fi vrut sa inchid ca ma dureau bratele. Well, insa ninja a rezistat si, desi nu se aude foarte bine, am contribuit si eu c-un video la zecile/sutele de filmulete de pe net legate de concertul asta.

Iar despre oras…oh, despre oras va povestesc maine. Poze de la concert gasiti aici.

Iron Maiden @Cluj

O fost bine. Ca sa stiti. Mi-a placut. Si evenimentul si concertul. Cu singura mentiune ca mi-a placut de ei mai mult in 2008, la Bucuresti, concertul de atunci a avut mai multe piese vechi, hituri sa zicem, decat d-astea noi si am putut sa empatizez mai bine atunci. Insa asta e doar parerea mea de necunoscator, cred ca fanii adevarati had a good time. Dupa cum reactionau, asa se pare.

Mi-a placut ca era plin de straini in Cluj, veniti special pentru concert. In avion de la Bucuresti am venit cu niste turci, la concert am vazut vanturandu-se ucrainieni, bulgari, polonezi, unguri, am auzit niste francezi si niste nemti pe langa mine. Insa mai bine las youtube-ul sa vorbeasca si va prezint un “Fear of the Dark” clujean:).

Plec iar

La Vama, of course:). Parca am mancarici in talpi, imi vine sa-mi iau un rucsac si sa plec in lume, leave it all behind. Insa, cum mai am o urma de ratiune in mine, ma refugiez in weekend la Vama si ma alin cu ideea ca macar nu sunt in Bucuresti.

Am avut o saptamana un pic zapacitoare, cu somn putin si cu si mai putin chef de munca. In continuare nu stiu ce fac in vacanta si asta ma enerveaza pentru ca nu am un scop, nu am ce sa planific si ce sa organizez. Nici macar perioada nu o stiu… Eeeehhh, dar nu-i nimic, ma fac eu mare:). Mai bine un cantec vesel sa cantam, ca doar e vineri si unii dintre noi se duc sa se bronzeze in weekend.

A, da, si la Gotan Project in seara asta:). E a doua oara cand ii vad si abia astept.

Noisettes

Sau Ploisettes, cum le-a zis cineva:). Si da, a plouat. Dar nu in timpul concertului, ci inainte, cand era un DJ si mai apoi la Codeine Velvet. Si noi astia fara umbrela ne-am inghesuit pe unde am putut, printre butoaie de bere, pana cand am prins curaj sa iesim in the open air. Si s-a oprit din plouat exact inainte sa inceapa Noisettes.

Au inceput cu piesa de mai jos, ne-au fermecat si cu “Wild young hearts“, dar cel mai misto a fost, evident, la “Never forget you”. Solista de la Noisettes e frumoasa ca o papusa si nitel sarita de pe fix: tot concertul a sarit, s-a dat peste cap, s-a trantit pe jos, desi avea o rochie complicata, spanish, si o catamai funda in cap. Curios lucru, funda nu s-a miscat de la locul ei, insa castile si emitatorul microfonului, sau ce naiba era chestia aia prinsa de rochia ei, cadeau mereu. Asa incat doamna era urmata pe scena de un nene care o tot aranja. In plus, a coborat si printre noi, muritorii, colegul Bogdan chiar a prins-o de mana.

All in all, am uitat de ploaie si de apa din tenisi, am sarit, am dansat si am cantat cu ei si mi-a parut bine ca m-am dus.

PS – nu ma pricep sa zic daca au cantat bine sau prost. Mie-mi place mult vocea ei, iar show-ul a fost misto (si gratis;) ).

Inca o saptamana

… si cred ca scap de mesterii care mi-au cotropit casa. Am devenit obsedata de praf si dau cu mopul de doua ori pe zi, eu care abia la sfarsit de saptamana ma induram sa fac un pic ordine. Abia astept sa imi asez toate lucrurile la loc, cred ca asta o sa fie mai greu decat adunatul lor, dar heeei, macar acum casa arata decent.

In afara de asta, inca nu stiu ce fac in vacanta, nici la ce concerte vreau sa ma duc, stiu doar ca mi-am luat invitatie la Noisettes si sper sa si ajung. Ma gandeam si la Cesaria, care e acum pe 15, insa nush zau. Kinda confused summer ahead, I might say.

Pink Martini reloaded

De data asta parca nu a mai fost chiar asa “ca la Ateneu” cum a fost data trecuta (Eugen crede ca a fost exact invers). Dar mi-a placut extrem. Am dansat in scaun, am aplaudat frenetic. Am ras la incercarile pianistului de a vorbi in romana. Mi-a placut surpriza cu Damian Draghici: au zis ca au un invitat special care sigur ne place si l-au chemat pe scena. Damian n-a zis nimic, a cantat la nai alaturi de ei, ca si cum era one of them. Erau relaxati pe scena, desi erau toti la costum. I just had a perfect evening, as an end to a hectic day.

PS – am muncit azi, de alegeri. Logic. Nu vreau sa vorbesc despre asta ca ma oboseste si mi se pare inutil. Prefer Pink Martini.

The Madonna incident

Mbun. Numa’ ce s-a terminat concertul si am zis sa va surprind cu o postare fulger cand inca nu s-a decantat nimic. Ndeci (cu liniuta si de la capat):
– Paul Awkward ala sau cum il cheama… n-am inteles ce era cu el. Dadea play la mp3 sau ce? Foarte proaste visuals, la un moment dat se repetau (!!!) si apoi s-au blocat de tot. adevarat ca nu-s deloc incantata de acest gen de muzica… so maybe it’s just me

– dna Ciccone in forma buna, a sarit coarda, s-a pupat cu o doamna pe scena… Cu toate astea, in afara de cele cateva momente de “nebunie”, ea se misca destul de putin, restul faceau treaba. La fel si cu vocea. Dansatorii erau insa bestiali.

– I just loved the Michael Jackson moment. Si apoi, pe la sfarsit, toti purtau cate o manusa alba.

– preferatul meu a fost momentul gypsy. N-am inteles de ce toata lumea a huiduit cand madam zicea ca a auzit ca in Europa de Est tiganii sunt discriminati si ca nu e frumos. Si m-a distrat la maxim cand nenea tiganu a zis “Bahtalo, Madonna”:).

– Mi-au placut showul, regia, decorurile, tehnologia involved. Too bad ca n-am vazut prea bine totul, cred ca cei de la tribuna sau cei din fata au fost castigati din punctul asta de vedere. Eu eram in stanga scenei, FOARTE in stanga. Vedeam bine un ecran enorm, insa ma simteam ca la televizor, nu ca la concert. Daca ma ridicam foarte tare pe varfuri, cu greu vedeam niste oameni mici miscandu-se p-acolo. Din ce-am putut sa zaresc, Madonna e destul de slaba. Musculoasa, dar slaba. Cred ca e mai slaba ca mine (lately am dezvoltat o mini-obsesie ca sunt cam plinuta and I hate it).

Cam asta ar fi asa la repezeala. Inca am praf in gat-ochi-gura-urechi. Parcul Izvor nu e o deloc un loc bun de concerte. Hoardele de oameni trecand agale lasau un nor de praf mai ceva ca o ceata de mustangi. But I’ll be back with updates tomorrow.

UPDATE: Pare ca acest concert e destul de controversat. Multi oameni nemultumiti de o mie de chestii. Altii care au vazut ceva si kinda enjoyed the show. Acum, la 24 de ore dupa, pot sa spun cu siguranta ce NU mi-a placut: praful groaznic care mi-a infundat sinusurile, scena prea joasa, oamenii care erau mai rai ca de obicei in conditiile date – toti stim ca in fata scenei e inghesuiala, dar asa rautati cum mi-a fost dat sa aud la concertul asta n-am mai patit – faptul ca, in pofida tuturor neplacerilor, muzica nu a reusit sa ma antreneze in vreun fel decat in anumite momente.

In plus, a existat si the awkward moment about the discrimination issue. Madonna a explicat (sau asa am priceput eu) introducerea momentului gypsy prin fraza “I’ve been paying attention to the news reports and it’s been brought to my attention that there’s a lot of discrimination against Romanies or gypsies in general in Eastern Europe. And that makes me feel very sad. There shouldn’t be discrimination against anyone…”. La prima propozitie lumea a inceput sa huiduie. La plecare auzeam oameni nemultumiti ca au fost facuti tigani (!!!) sau rasisti…

+ n-ati fi vrut sa vorbiti azi cu mine. Cred ca m-am certat cu toata lumea. Numai Madonna e de vina, sunt convinsa:P