Plec iar

La Vama, of course:). Parca am mancarici in talpi, imi vine sa-mi iau un rucsac si sa plec in lume, leave it all behind. Insa, cum mai am o urma de ratiune in mine, ma refugiez in weekend la Vama si ma alin cu ideea ca macar nu sunt in Bucuresti.

Am avut o saptamana un pic zapacitoare, cu somn putin si cu si mai putin chef de munca. In continuare nu stiu ce fac in vacanta si asta ma enerveaza pentru ca nu am un scop, nu am ce sa planific si ce sa organizez. Nici macar perioada nu o stiu… Eeeehhh, dar nu-i nimic, ma fac eu mare:). Mai bine un cantec vesel sa cantam, ca doar e vineri si unii dintre noi se duc sa se bronzeze in weekend.

A, da, si la Gotan Project in seara asta:). E a doua oara cand ii vad si abia astept.

Todo sobre Gotan Project y los ninos

La musica brutal

De fapt, nu e chiar brutal. E frumoasa, pasionala, e ca o calatorie. Dar probabil ca va asteptati la asta de la tango. Ce mi-a placut la ei e ca au fos primii care si-au dat seama ca oamenii want to be entertained. Asa ca au pus la cale un show adevarat. Show-ul ala pe care as fi vrut sa-l vad la Thievery, de exemplu. Au avut visuals dementiale, au stiut sa-si cantareasca momentele, au avut doua bis-uri si as fi vrut sa nu se termine + au reusit sa-mi dea starea aia pe care o am atunci cand ii ascult acasa. Plus ca alaturarea cu ciresele la concert a fost tare fericita:).

Los ninos

In ultima vreme ma imprietenesc pe Facebook cu fostele colege de liceu. Azi ma uit cu atentie in lista mea si vad o multime de poze cu bebelusi. Care mai de care mai dragutzi. Si cu mamele lor, colegele mele, insarcinate, sau fericite cu ei in brate. Apoi ma uit la nume. Well, abia atunci am inceput sa ma ingrijorez: am vazut ca deja sunt luate cateva dintre numele mele preferate (printre care si Mara)! Si deja am intrat in panica: pai bine bine, si eu ce fac? Pana ajung eu sa fac copil, si apoi sa-i mai dau si nume, fetele astea imi epuizeaza stocul si o sa ma trezesc ca nu mai stiu ce sa inventez!! Pentru ca, nu-i asa, ne dorim sa avem copii cu nume speciale. Bine, nu in genul William Branza, sau mai stiu eu ce, dar totusi, nume deosebite, care individualizeaza omul… you know.

Oh well, n-o sa isc o isterie a numelor totusi. Ma si vedeam rugandu-ma de toate fetele care s-au maritat de curand, cele la a caror nunta am fost, de toate fostele colege care inca nu au copii, sa faca bine sa nu-mi ia numele care au mai ramas! Sa aleaga orice altceva in afara de ele! Din fericire nu-s asa de dusa. In plus am decis sa fac un research temeinic si sa gasesc niste nume frumoase, nu neaparat extravagante, insa deosebite, pe care sa le tin secret! Na!


Discover Gotan Project!

“piatra de casa”

Sambata la nunta: am vrut sa arat ca un fel de Marilyn Monroe bruneta si nu mi-a iesit decat un fel de Andreea Marin in dizgratie. Mi-am trecut insa numele pe talpa pantofului drept al miresei de frica sa nu fiu doomed not to marry in this lifetime (ce vreti, intr-o luna fac 30, ma mai apuca si pe mine una alta). La nunta asta mireasa NU a fost furata, ci mirele, mireasa NU a aruncat buchetul, insa avea un decolteu foarte valoros dupa indepartarea ritualica a valului (va zic, am devenit experta, stiu de-a fir a par ce trebuie facut). Asadar, niste poze (cateva by courtesy of Alina):

La inceput…

With ze bride

Decolteul miresei

Pe la 4 dimineata…

… cu Alina


Duminica la Koop
: pai sa nu va inchipuiti ca m-au dat pe spate. Mi-a placut, in sensul in care oricum nu aveam mari asteptari si deci n-am avut vreo dezamagire. Am dansat nitel, asa pe loc, printre scaune. For a Sunday evening it was ok.

Maine as vrea sa ma duc la Gotan Project. Insa tocmai mi-am amintit cu stupoare ca e posibil sa-i ratez again:(( din cauza de munca, of course… Ce ma fac? God damn, numai mie mi se intampla.

Oh well… melodia mea de azi:

Come to me

Da, as vrea la Koop. Pana la urma si la Gotan Project. Si-o mai vedea, pana la DM din mai cred ca mai sunt chestii de vazut. Like Sting. Maybe.

Ma gandesc serios sa nu mai fumez. Logic, acest gand imi trece prin cap acum cand sunt racita si tusesc groaznic (in sensul in care u can’t miss me, u know I’m there, BECAUSE U CAN HEAR ME) si oricum e cam foarte rau sa fumez. Insa atunci cand ma voi vindeca, soon I hope, sper ca decizia sa ramana in picioare. Sa nu fie slaba si s-o doboare orice adiere. Am pretentii de la deciziile mele, totusi.

Plus ca e foarte frig afara. Nu-mi place deloc. Nush cui sa ma mai plang de cat de frig e. Urata treaba.