Pacaleala cu arta pisiceasca

Se facea ca era o sambata insorita de aprilie. O lalaiam pe veranda unei case frumoase si incercam sa-mi gasesc o ocupatie. Descopar o carte pe care scrie “Why cats paint”. Ei dracie, imi zic, pisicile astea asa destepte or fi incat pot si sa picteze?

O deschid si incep sa citesc. Parea extrem de bine documentata si serioasa. Si explica cum inca din cele mai vechi timpuri, de pe vremea egiptenilor, pisicile desenau, lasau urme cu labutele, urme care, in vremurile noastre, au capatat chiar un sens. Erau pisici pozate uitandu-se la fotografii cu picturi celebre de Van Gogh sau Monet si pe care ar fi incercat sa le imite, doar ca ele le faceau cu capul in jos, ca cica asa vad ele imaginea.

Dupa toate explicatiile astea, si altele, de ordin tehnico-stiintific, cu diverse teorii biologice despre tendinta spre arta a animalelor si a felinelor in special, urma o lista cu 12 artisti felini. Cascam ochii cat cepele vazand matzele in actiune, pictand adicatalea, plus ca pozele erau insotite de explicatii “profesioniste”, ca orice lucrare de arta. De exemplu “Red Colour Day, oil on canvas, 15x20cm, Museum of Non Primate Art, Tokyo, 1990” – ceva de genul. Si era lucrarea cu artistul pisicesc alaturi, de nu-mi venea sa cred ochilor ce vad.

Mi-au ramas in cap toate detaliile si o si vedeam pe Mika apucandu-se de pictat. Ma gandeam unde anume sa-i amenajez spatiul de lucru si cum anume sa o fac sa inceapa. A doua zi, duminica, am povestit si maica-mii si Cristinei si Malditei toata tarasenia. Mama, evident, zice “No, apai nu cred eu asa ceva” (bine, ea era de fapt mai interesata de faptul ca animalele vad imaginea invers. Si ma intreba “Cum adica, Mooky ma vede pe mine cu capu-n jos?” :))) ).

Luni, cand sa fac niste research despre arta pisiceasca, descopar… nimic pe Google. Nici un curent, nici un artist, nimic. Doar un link spre Wiki la un articol despre cartea cu pricina, despre care se zicea ca e “comedy book”. ADICA ERA LA MISTO!!! Jizas, imi zic, da’ cum dracu’ nu m-am prins ca era la misto? Da, am ras la pozele alea (facute in Photoshop, BTW), dar am crezut ca sunt oameni atat de nebuni pe lumea asta incat sa se apuce sa-si faca pisicile artisti. Iar eu eram unul dintre ei :D.

Extrem de dezamagita eram. Dar, vorba prietenului Bodo, bine ca nu m-am apucat sa pun pisica sa deseneze ca dup-aia sa ma supar si sa cred ca e proasta pentru ca nu scoate nimic :)). Oricum, daca mai pun mana pe cartea aia, cred ca m-as distra si mai tare pentru ca n-as mai lua-o asa de in serios.

Cincinalul Mika

“Fata” mea implineste azi 5 ani:). Si-i dedic acest post ca sa ma revansez cumva fata de ea. Pentru ca mi-am dat seama, plimbandu-ma prin arhiva blogului, ca am vorbit tarziu de ea, abia atunci cand am sterilizat-o, prin decembrie 2005, desi o aveam din iunie. In afara de asta, am mai zis de cateva ori cred, biata matza sufera de singuratate pentru ca eu, mama denaturata ce sunt, lipsesc toata ziulica de acasa, ba chiar uneori si noaptea, si o las stapana in apartament, plictisita si fara tovaras de joaca.

Pisica asta a trecut cu mine prin 4 case si 3 joburi. Imi cunoaste supararile si bucuriile mai bine ca oricine, poate, pentru ca in fata ei nu ma cenzurez deloc (ei, cum ar mai fi si asta sa ma cenzurez in fata pisicii!). Si daca intr-o zi ar vorbi, nu m-ar mira deloc, dar m-ar ingrijora, ca nush zau ce ar avea de spus:D.

Dar zic sa o sarbatoresc cum se cuvine, prin cateva poze de acum vreo 2-3 saptamani, dintr-o sambata cu soare. Si sa nu mai aud pe careva ca zice ca e uratzica, cum s-a intamplat anul trecut!

mika-la-soare

mika-la-soare1

mika-la-soare2

mika-la-soare3

mika-la-soare4

mika-la-soare6

Pisica cu lift si nenea din autobuz

As vrea sa o invat pe Mika sa faca si ea la fel. Cred ca ar fi foarte fericita si eu la fel. Plus ca eu stau la et. 3, deci ar fi posibil fara probleme.

Azi in autobuz, spre munca. Se aseaza un catamai nenea langa mine pe scaun. Eu, cu castile in urechi as usual. La un moment dat, imi da un cot usor:
El: – Nu va suparati, asta ajunge la Sofitel?
Eu:- E 335? Pai… da, ajunge la Casa Presei si de acolo mergeti pe jos.
El: – Pentru ca am un interviu si nu mai stiu bine zona. E ceva post in administratia publica.
Eu (aparte): – ….
El: – Stiti, eu am lucrat mult in Italia. Dar acuma am zis sa vin aici sa lucrez legal, ca doar mai am doi ani pana la pensie. La 18 firme am fost administrator!
Eu (inside) – WTF????
El: – Ei, da parca poti sa faci ceva de banditii astia…

Am profitat de faptul ca astepta ca eu sa-i zic ceva asa ca mi-am infipt adanc castile in urechi si am inceput sa ma uit pe geam ca si cum vedeam numai artificii sau cine stie ce grozavii. De ce, de ce trebuie sa-mi explici toate aberatiile astea??? Ti se pare ca ma intereseaza ce-mi zici?? Crezi ca nu am problemele mele?? Jizas, man, get a life!

frozen spring

It’s the third day of spring and I feel already better, although it’s freezing, it’s snowing all over the country and it sounds like winter more than spring. This is the second night with Mooky, Mika and the turtles all tossed in a studio (not a very big one). The first time was absolutely terrible, I couldn’t sleep, Mooky barked all night, Mika got scared and reacted badly, so did the dog, and so I was caught in the middle…of course you can imagine I didn’t get any sleep. The next morning I swore to myself I would never repeat this kind of experiment. But…here I am repeating it. My mom left to Florence for a week, I couldn’t stand the thought Mooky would stay all alone at night, so I figured that since tomorrow is Saturday, I can afford a sleepless night and to bring her here again. I read somewhere that if the animals feel you panic, they would get anxious as well, and the first time I was scared just like them. Now I am too sleepy to get scared. And they feel it, Mooky is playing, Mika is on the wardrobe, surveying the whole thing…quite a scene if you think about it. I hope they will eventually ignore each other, i don’t hope they will be friends (I am not that naive..you know). So I am like Ace Ventura in his apartment, only that I don’t have as many pets as he did:). (big yaaaawwwwwnnn). I am going to sleep and I hope I can get some. goood night, world, wherever you are.

Latest news

It’s been a long long time….I am so tired I can hardly think reasonably, I work like a robot in the heat, and I really don’t feel it’s summer. It’s sad that I’m loosing that sense of holiday I used to have when I was in school, even at the university. Now, the vacation month seems so short that I can barely make some plans for it.
I’ve been to a wedding two weeks ago, it was the perfect occasion for me to get dressed up and to wear make-up, and to be, you know, like my mother would like me to be, like a “lady”. It was not such a bad thing, but being a lady is very fatiguant, and too complicated for my simplistic nature. I mean I know this about me, I like only one kind of sophisticated things, the simple-sophisticated things (I know it’s too much for you to understand, so you may skip this part 🙂 ). Anyway, it was fun and I’ve got nice pictures to prove it.
And…I’ve got a cat. I had turtles, now I have a cat. It’s a lovely little cat, very thin but very playful, I’ve got it only for several days and it’s very funny, I am talking to her and she seems to understand me, we are even playing:), it’s nice. So these are the latest news in the lamest style possible. I can’t be inspired now…. I am pretty dried out of everything, need to recharge for a while.