Leapsa fotografica

Sa tot fie vreo doua luni de cand Tomata mi-a dat o leapsa, iar eu abia acum raspund. Iarta-ma, Tomi, m-am luat cu treburi. Dar, vorba americanului, better late than never, asa ca raspund acum. Tomata imi cere sa arat cea mai frumoasa fotografie facuta de mine. Intarzierea raspunsului meu sta si in faptul ca pozele mele sunt atat de insipide incat nu cred ca ar gasi cineva vreo placere in a le vedea. Cu toate astea imi amintesc ca un fotograf mi-a zis once ca “am ochi bun”:). Asa ca imi iau avant si va prezint o poza facuta de mine la NY, fara a avea pretentia ca e any good. I just like it.

IMG_0943

Leapsa merge mai departe la T.o, Mihai, Ovidiu.

24 hours in Memphis

Trebuia sa ajung acasa sambata la 16.40. O sa ajung duminica la 16.40. Asta pentru ca absolute idiots de la Northwest Airlines, cu care am plecat de la St Louis la Memphis, au intarziat o ora. Asta m-a facut sa pierd avionul de Amsterdam (si, implicit, si pe cel de Bucuresti). Drept pentru care am primit o noapte de cazare la Holiday Inn, diverse cartonase pentru mancare si, bucurie, wireless la hotel. Deci maine ma plimb nitel si prin Memphis:)).
This time I’m on my own. Nu tu var’mea care sa ma dadaceasca, nu tu Cat care sa ma duca de mana peste tot sau care sa-mi deseneze harta.. nobody. Chiar sunt curioasa cum o sa fie ziua de maine.
Intr-un fel ma gandesc acum ca daca stiam, mai stateam o zi in Columbia. Sincera sa fiu, mi se parea ciudat sa plec. Mai ales ca aseara chiar a fost haios. eh… oi vedea eu ce-o mai fi. Ma duc sa ma culc, mor de somn.

kinda drunk

Missourian weather sucks. Or better, the Columbia weather. A plouat cu galeata ieri aici. Grindina chiar. Pe de alta parte am cunoscut niste oameni misto. Am fost la un curs la Cata (o sa fie asistent la cursul asta anul viitor, numa’ ce-am aflat) care mi s-a parut cam interesant asa, desi detaliile tehnice imi scapa (am auzit cuvantul “magenta” pronuntat de cateva zeci de ori.. wtf is magenta anyway?).
Apoi seara la un concert blue grass, desi cand am ajuns acolo, trupa blue grass cam plecase si a fost inlocuita de alta, un pic rythm&blues (adica blues), drept pentru care oamenii au decis sa ne petrecem ultima ora in alt loc. Zic ultima ora pentru ca in Missouri (si doar aici cred) barurile se inchid la 1 noaptea. Si am avut de-a face cu urmatoarele: a. one gets in, one gets out (a trebuit sa asteptam sa iasa vreo 2 ca sa intram si noi, desi inauntru nu era deloc aglomerat); b. la 1 noaptea au inceput niste blambeci sa urle “everybody gets out!!!” si sa mane oamenii, ca niste vite, afara – pe strada zici ca era demonstratie, fast-food-urile s-au umplut imediat; c. o fata s-a impiedicat de mine pe strada (eu cam ametita, ea mai rau ca mine) si deci, drept recompensa, a zis “I’m gonna give you a hug for that”:)) – era sa lesin de ras sau de rusine… cum pana mea sa ma imbratisezi numai pentru ca, amandoua in stare de ebrietate, te-ai impiedicat de mine??! Nici macar nu m-a lovit or anything.

In fine… am ajuns acasa si ma bag la somn, ma asteapta cam 28 de ore de chin. Sper doar sa ajung intreaga acasa. Probabil ca o sa pun niste poze din seara asta pe blog abia duminica. And I’m gonna miss Cat, I know that.

Niste poze

De data asta nu mai am elanul muncitoresc cu care am venit de la Barcelona si deci nu ma apuc sa mai fac filmulete cu fiecare zi petrecuta p-aci… ca as lua-o razna. Asa ca pun cateva poze de la NY si una din Columbia.
So, here it goes:
WTC
img_0796.jpg
img_0798.jpg

Statuia… cam de departe
img_0826.jpg

Bull
img_0829.jpg

Times Square
img_0898.jpg

Chrysler Building
img_0943.jpg

Rockefeller Center
img_0950.jpg

Thomas Jefferson and I
img_0977.jpg

Guns@ Walmart

Deci… nu mi-a venit sa cred. Erau stivuite frumos pe rafturi, in ordinea marimii si brandului. O gramada de pusti. Cu aer comprimat, desigur. Mai sus atarnau pistoalele. Langa ele niste pungi mici cu niste bile metalice de toata frumusetea. Inteleg ca cu alea se trage. Ma duc sa le cercetez indeaproape si incerc sa-mi dau seama cat de tare m-ar rani una d-aia. Cam tare. Ca e in functie de viteza, I figure.
So that’s America. Pusti la Walmart, chit ca-s cu aer comprimat. Orice copil poate sa-si ia. Orice copil are constiinta ca poate avea o pusca atunci cand are chef. Numai pentru ca o vede in raft la Walmart.
Eu m-am dus acolo cu gandul ca nu am cum sa plec din tara asta fara sa fi fost la Walmart. Bine, si fara sa beau Dr. Pepper. And I did, it kinda sucks. E prea dulce si americanii carora le place spun ca nu pot bea Cola ca e cam amara:)). Pai cred si eu!

Pouring rain down in old Columbia

Vai vai vai ce vreme! Sa stai acasa si sa numeri banii, nu alta. In timp ce Cat fotografiaza ploaia (ca asa i-au zis aia de la ziar, desi el a fotografiat-o si saptamana trecuta), eu stau pe la biblioteca si incerc sa devin mai desteapta:). Si mai informata. Nush cat o sa-mi iasa, dar I’d better come up with somethin’ good daca tot sunt aci la jurnalism. Adica la tata si mama jurnalismului, cum se lauda astia prin Missouri.

Cat&Mia la Flat Nasty

Americanii nu-mi pot pronunta numele. Nu-l tin minte cand il spun, li se pare mega-complicat. Cata a patit la fel, insa s-a obisnuit sa-si pronunte numele in engleza, that is [Cah-tah-leen]. Eu insa nu prea stiu cum imi suna numele in engleza. Pana la urma Cata a ajuns Cat (ceea ce mi se pare foarte normal si frumos). Mie mi s-a spus Mia. Si mi-a placut.

Flat Nasty e un loc de cam 800 acres (nush sa transpun asta in mp sau kmp) cu dealuri stancoase si paduri. E un loc de joaca enorm pentru grown-ups. Pentru barbati in special. Care-si fabrica masini si fac trasee periculoase, cu bolovani enormi, pe care apoi sa le traverseze. Cu diverse ocazii. Ieri a fost “15 hours nightmare”. Adica au venit mai multi nebuni, li s-a dat o harta cu un traseu si ei au plecat la drum. Calatoria avea sa se sfarseasca a doua zi dimineata la 7.30 cand era micul dejun.

Cat&Mia au ajuns acolo sa faca poze. Adica eram “on assignment”. Insa oamenii erau asa de prietenosi si pareau ca se distreaza asa de bine, incat parca nu eram chiar la munca. Bine, eu nu eram deloc, bietul Cat insa da. Si l-am gasit pe Todd care a fost amabil si ne-a luat in his buggy (asa se numesc vehiculele astea) si ne-a plimbat o gramada. El ne-a numit Cat&Mia:).
Acuma, eu n-am nici un fel de cunostinte tehnice legate de masini. Nu ma pricep nici sa recunosc un sofer abil. Insa ieri mi-am dat seama nu numai ce inseamna sa-ti cunosti bine masina, ci si ce inseamna sa fii un sofer bun. Pentru ca numai asa cred ca oamenii aia scapa teferi de fiecare data. Ca eu una am stat cu inima in chiloti toata calatoria, mai ales cand am coborat o panta mega inclinata de am crezut ca o sa ne rasturnam naibii cu masina cu tot. Well, de data asta am niste poze si vi le arat:). By courtesy of Cat.

mirunasty001.jpg mirunasty002.jpgmirunasty003.jpgmirunasty004.jpgmirunasty005.jpg