August și septembrie au trecut ca și cum n-ar fi fost. Mă întrebam ieri ce naiba am făcut de când m-am întors din Maroc și mi-am dat seama că doar am muncit. Am fost de două ori la mine la țară, am fost de joi până sâmbătă la mare și ATÂT!!
I’m in shock. Cum adică am reușit să fac pe dos vrerii mele de la începutul freelancingului, când am decretat că vara nu se lucrează? Ei bine, asta am făcut, doamnelor și domnilor, stimați invitați, am reușit nu numai să nu-mi realizez obiectivul, ci să fac chiar pe dos cu vârf și îndesat.
În afară de asta n-am reușit nimic. Am o grămadă de planuri pe care tot reușesc să le amân pentru perioada când n-o să mai iau alte proiecte de traduceri decât ce e necesar, și deci o să am timp, și deci atunci să vezi ce-o să bubui. Însă îmi dau seama că planurile sunt realizabile și fără amânarea asta la nesfârșit, fără procrastinarea asta frustrantă. Ar fi realizabile doar dacă n-aș mai sta atât pe FB, să dau scroll la infinit, dacă n-aș mai binge-watching seriale de spălat pe creier (care sunt funny, da, dar totuși, să stau până la 1-2 noaptea ca să mă uit la niște prostioare…) și dacă m-aș organiza puțin mai bine.
Și aici e chichița. Rămân mereu la condițional. Niciodată nu trec la indicativ. Mereu zic „dacă aș”, niciodată „fac”, „voi face”. Rămân prinsă mereu în cercul ăsta vicios al „ar fi bine să/aș vrea să” care nu se îndeplinește niciodată pentru că mereu apare altceva care împinge și mai departe planul cu pricina. Ce-mi lipsește? Ce nu e bine? Ce nu vreau? Oare e depresie? Oare e lipsă de motivație? Să fie de la tiroidă?
Hopefully, sper ca octombrie să fie luna care să-mi aducă măcar câteva răspunsuri în acest sens. Însă am decis, în așteptarea unei revelații, să fac și eu una alta, iar expunerea publică a problemei, a planurilor, a unor posibile decizii poate ajută la înfăptuirea lor. Poate, dacă nu mai rămân doar în capul meu să se învârtă acolo de dimineața până seara, dacă le dau în vileag și le arăt la lume, atunci ceva, undeva o să cedeze, o să se întâmple.
Așadar, ce-mi doresc să fac și nu-mi iese:
– să mă întorc la yoga/pilates/dans (și să mă țin de ele)
– să îmi termin toate proiectele handmade începute și părăsite undeva prin niște cutii prin casă/demisol
– să învăț să lucrez cu un CAT tool (MemoQ ar fi preferatul meu)
– să stau mai puțin pe FB
– dacă stau pe FB, măcar să caut să aflu/învăț/citesc ceva interesant
– să citesc mai mult
– să ies mai mult la chestii care ar putea fi interesante
Ideea este să-mi fac un plan în care să încep să fac lucrurile astea, pas cu pas. Am aflat despre mine că-mi pun niște obiective foarte pretențioase și greu de atins repede, așa că mă dezumflu la fel de repede și nu mai fac nimic. Asta e de schimbat. Deci pas cu pas.
Mnoa, si-o iesit ?
nope 🙁