Titlul asta nu-mi apartine, e un citat din “clasicii” de la mine din birou, repetat mai ales in momentele de tensiune cand toate vin de-a valma peste noi si trebuie sa le inghitim in hapuri mari. Din ce in ce mai des imi vine in minte fraza asta. Ca in seara aia de joi, acum vreo doua luni, cand mergeam acasa din Centrul Vechi si vedeam oameni dansand de mama focului intr-un bar. Sau cand imi amintesc de primul meu job si de programul ala absolut de neinteles pentru mine acum (8-16). Nu-mi dau seama ce-as face acum cu orele alea de dupa 16.00. Doamne cat timp as avea!
Si-acum stau sa ma gandesc ce ma tine in existenta asta de acum, daca viata pare a fi in alta parte. Obisnuita? Frica de ceva nou? Siguranta ca “rau cu rau dar mai rau fara rau”? Eventualele comentarii ale celor din jur care ar da dezaprobator din cap ca am dat vrabia din mana pentru… nici macar cioara de pe gard? Banii?
All of the above?
I still don’t know.
http://www.ecostin.com/bungee-fara-coarda.html
Si eu am sentimentul asta din ce in ce mai des. Dar uneori, pur si simplu, nu mai am pofta de viata mea. Nu mai dansez, nu mai rad din inima, nu mai traiesc.
Am prea multe responsabilitati.
@Costin – gand la gand, hm?
@Tomata – mda, responsabilitatile astea ne omoara, zau:(