M-am plans de nenumarate ori pe blog ca vara asta a fost cam dezlanata. Si m-am resemnat, cand a dat frigul si a trebuit sa-mi caut hanoracul prin dulap, ca aia e, you win some, you lose some, let’s get over it. Dar toamna? La fel de dezlanata o fi si ea? Ca nu o vad prea bine, sincer, nici p-asta.
Bine, nu c-as fi avut ceva planuri marete pentru toamna, in afara de vreo cateva concerte pe care as vrea sa nu le ratez (like Morcheeba in varianta “buna”). Insa e vorba mai degraba de senzatia asta de lipsa de control asupra lucrurilor care mi se intampla. Sunt saptamani in care fiecare zi e o mirare pentru mine. Plec de acasa intr-o stare si pana seara trec printr-o gramada de highs and lows si ajung in the end sa ma intreb where the hell is this coming from. Si nu, nu mai e Mercur retrograd, ca sa zic ca am o scuza:)) (da, da, asta era pour les connaisseurs).
Dar nu-i nimic, ne dregem, pentru moment, cu un cantecel si mai vedem noi ce mai urmeaza:).
Da. Toamna e ca vara.