Holding on

A-propos de postul de ieri, mi-am dat seama intr-un tarziu ca fac aceeasi greseala as we all do, ma proptesc fara sens in maruntisuri, imi bat capul cu chestii care pana la urma nu conteaza, cand ar trebui, de fapt, sa vad CE AM, ce ma bucura, ce ma insufleteste, ce ma incanta, ce ma fericeste, ce ma anima. Si sa arunc la gunoi, mental, incruntarea si incrancenarea, nu-mi aduc nimic bun.

Aseara am ajuns la un concert de jazz la Tete-a-Tete, in Herastrau. Erau niste muzicieni americani care mi-au placut mult, erau binedispusi si cantau cu pofta, se distrau facand-o, n-aveau o audienta prea mare, eram o mana de oameni acolo, insa a fost intru-catva revelator pentru mine momentul, mi-am dat seama ca suntem mult prea suparati pe viata asta asa scurta. Si nu prea avem de ce. Ne e bine, pana la urma. Avem cam tot ce ne trebuie si inca mult peste. Suntem, insa, mereu nemultumiti, deprimati, intristati. Orice neplacere ne ridica tensiunea, ne face sa claxonam in trafic ca niste apucati, sa injuram cat mai creativ cu putinta, sa trantim lucrurile, sa ne varsam nervii pe cei din jur. Orice abatere de la proiectia pe care altii o au asupra noastra ne destabilizeaza, suntem oamenii care traiesc mai mult pentru conformitatea cu imaginea lor despre noi decat pentru noi insine. Iar in the end, doar cu noi ramanem, insa asta e greu de vazut.

Suntem nefericiti fara motiv. Cand, de fapt, avem gramezi de motive sa ne simtim bine.

This entry was posted in hmmm and tagged . Bookmark the permalink.

1 Response to Holding on

  1. otrava says:

    partea plina a paharului. asta conteaza. hai sa ne scuturam si sa ne bucuram ca exista atetea lucruri frumoase pe langa noi…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.