Michael Jackson died. Being a journalist

Asta e melodia mea preferata dintre toate ale lui MJ. Poate si pentru ca e cu Slash pe care-l adoram cand aveam 15 ani. Inainte de asta, pe la 13-14 ani, imi placea MJ si am plans cu lacrimi de crocodil ca nu m-a lasat mama sa ma duc la concert. Am stiut pe de rost melodii intregi. A fost parte din copilaria mea.

Aparent fara legatura: sunt inca marcata de editorialul Leliei Munteanu din Gandul de saptamana trecuta. Citez din el frazele care m-au atins pe mine:
“Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească”

“Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.”

“Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.”

Cititi tot textul, demult n-am mai prins o adunatura de cuvinte atat de puternica. Si amintindu-mi de el azi, mi-am dat seama ca nu sunt jurnalist. As fi vrut sa fiu. Insa am sarit etapele si am intrat in lumea asta fara sa stiu ce ma asteapta si cu ce sa mananca. Chiar daca am prins lucrurile din zbor, caci la asta ma pricep, uneori sunt o forma fara fond. Nu am reflexul, instinctul, ambitia, incapatarea sa fiu ceea ce se cheama “ziarist”.

Cu toate astea, m-am surprins ca am trecut de la “ale mele” la “eveniment”. Mi-am amintit, de dimineata, franturi din copilarie legate de MJ. Dar apoi totul a devenit “eveniment”. Idei peste idei, ce sa facem, cum sa acoperim subiectul mai bine si mai complet. Pana si eu, care nu sunt jurnalist, am patit asta….