Nu mai e foarte mult si ma duc sa schiez. Culmea, pana acum nu asteptam momentul asta, insa am inceput sa visez cum zbor pe partii, cum nu mi-e frica de orice mi s-ar intinde in fata, cum ma misc lin si relaxat, fara incrancenare si incordare. Oh well, pacat ca in realitate nu e asa de simplu.
Pana atunci trebuie sa:
– ma apuc de exercitii, musai, sa nu ma fac de ras chiar asa
– sa-mi duc schiurile la “raschetat” (inca nu stiu unde, dar las’ ca intreb cunoscatorii)
– sa-mi iau o caciula mai buna, ca astea de acum mai mult ma incurca
– evident, sa ma pun la curent cu ultimele hituri de la apres-ski:)
And, most of all, as vrea sa pot sa ignor faptul ca in unele magazine deja au aparut decoratiunile de Craciun. Mi se pare prea devreme. Mult prea devreme sa ma gandesc ca mai e un pic si vine ziua mea.
Cred ca cel mai eficient e sa astepti sa ninga si apoi sa te duci direct pe partie. Adica parca iti faci prea multe planuri. 🙂
Eu iarna, pentru schi, mai fac asa:
– plec sambata de dimineata spre Predeal (in general ma opresc la Azuga sau Clabucet). De dimineata inseamna ca la 6, 6 si un pic sunt pe DN1, iar la 8:30-9:00 sunt pe partie echipat.
– schiez pana la aproximativ 12, cand se si aglomereaza, dar nici nu prea mai pot.
– bag o mancare calda si plec acasa. La 3 dupa masa sunt inapoi.
Tu schiezi la Brasov? Poate ne vedem pe partie. 🙂
eu n-am schiat niciodata la noi. Nu ca n-as vrea, dar asa mi s-a intamplat. Schiez doar de doi ani si ma duc cu prietenii in Austria. As merge si la noi, poate ca anul asta ajung.