back

Mda, and not happy about it. Nu de alta, dar fix in ultima zi ajunsesem si eu sa depasesc pragul al doilea al fricii si zburam cu incredere pe o partie rosie pe care nu m-as fi dat nici moarta in prima zi. Evident, nu e doar meritul meu. Eugen a stat dupa mine toata saptamana, iar in ultima zi Powderboy a avut timp sa ma invete una alta. Oricum, de data asta am schiat de-adevaratelea:).

In afara de ski nu am facut prea multe, mai ales ca Bad Hofgastein nu e deloc an apres-ski party place asa cum e Ischgl, unde la orice colt de strada erau cateva baruri cu muzica specifica si nemtzalai beti cu schiurile in brate. Ori poate n-am stiut noi unde sa ne ducem.. In orice caz in primele zile zici ca ma lovise cineva cu leuca, asa eram de obosita. Ma duceam la culcare la 21.30 – 22.00 (!!!!) cu tibiile umflate si cu diverse vanatai (chiar si vineri am dat cu fundul de gheata de ma doare si acum:(( ) de abia ma puteam intoarce de pe o parte pe alta in somn. Dar a meritat:).

Si acum cateva poze, o sa pun mai multe pe Facebook:)

gastein

gastein1

gastein2

gastein3

Maine plec. La ski

De data asta sper sa schiez cu adevarat, nu ca anul trecut cand am invatat cu greu si am schiat prea putin. Mai ales ca acum prietenii si colegii mei m-au cadorisit cu o frumoasa pereche de schiuri de ti-e mai mare dragul.

Mai sper si sa ajung cu bine la destinatie. Nu de alta, dar am emotii cu masina pe niste drumuri necunoscute (Viena – Bad Hofgastein) si sper ca si schiurile mele sa ajunga intregi la locul faptei. Le-am trimis inainte cu masina, pentru ca “prietenii” de la Blue Air au marit pretul pentru transportul echipamentului de la 20 la 60 de euro. DOAR DUS! Ar fi trebuit sa platesc 120 de euro pe transportul schiurilor, mai mult decat biletul de avion!

Daca doriti sa stiti muuulte lucruri despre ce o sa facem noi in “tabara” de iarna, Powderboy a scris aici, iar aici a povestit cum ne-am “combinat” la drum.

Partieeeeee ca viiiin!

Anurim the Robot

In dorinta mea de a fi cat mai pregatita pentru greaua incercare ce ma paste peste o saptamana, am zis ca niste genoflexiuni dimineata nu mi-ar strica. Am inceput cu 20 pe care le-am dus usor. Baiu’ a fost cand am trecut la 40. Adica marti parca. Miercuri mergeam cam impaiata, insa joi dimineata nu m-am lasat si tot 40 am facut, desi simteam ca ceva nu-i bine. Azi-dimineata, daca nu ma tineam de ceva nu cred ca eram in stare sa le fac si de atunci sunt si mai rau, adica abia ma asez pe scaun, abia ma ridic, iar de coborat/urcat scarile… e foarte rau.
Imi tot zic ca e spre binele meu, ca ninja rezista, insa atunci cand simt durerea aia intepatoare in coapse… Goooooood, mi se taie respiratia. Imi doresc ca maine sau poimaine sa-mi treaca. Asa ca prin minune. Pentru ca nu vreau deloc sa ma opresc, nu vreau sa fiu imobilizata pe partie si sa ma plictisesc de moarte.

In alta ordine de idei, am primit un link foarte misto care-mi satisface dorinta de informatie astrologica/numerologica sau de orice alta natura legata de nasterea mea. Astfel am aflat ca am 263,387 de ore sau 15,803,222 de minute. Sau care este data mea de nastere in calendarul maya, ebraic, cu cine imi impart ziua de nastere si care erau melodiile in top pe vremea aia. very funny. I loved it!

Pregatiri

Au trecut si sarbatorile astea, pfui, am scapat si de data asta. Cica la noapte, daca as fi avut busuioc sa pun sub perna, mi-as fi visat sortitu’. Well, dar cum eu sunt lenesa si career woman:)), busuiocul sfintit nu e deloc o prioritate, asa ca nici anul asta nu stiu care e sortitu. Fuck, nush cum o s-o duc anul asta, probabil ca in toti ceilalti ani, adica destul de bine.

Am alte preocupari, anyway: trebuie sa ma pregatesc de ski. Nush daca stiti, dar eu nu stiu sa schiez. Totusi, o sa ma duc in Austria la ski luna asta. De ziua mea am primit o bucata din echipament, adica manusi, ochelari (2 perechi, de soare si de ceata, thx Miri and Bodo), caciula. Asa ca n-am cum sa dau inapoi.

In seara asta mi s-au povestit lucruri interesante despre de unde sa fac rost de toale, ca nici prin cap nu-mi trecea ca e asa de complicat, adica o geaca si niste pantaloni, cat de greu poate sa fie? Ei bine, nu! E pe indici, pe sortimente, e o intreaga stiinta. O sa incep o cruciada si o sa terorizez oamenii din jur, evident aia care s-or pricepe, sa fiu cum trebuie pe partie, in momentul in care, cu schiurile in picioare, o sa ma invinetesc din cap pana-n picioare.

Plus ca am senzatia ca dupa prima zi, hai a doua, o sa ma dau batuta si o sa stau la snapsuri around the clock. Daca or avea wireless in varf de munte, sunt salvata:).