hmmmm

Ma uit de ceva vreme la pagina asta goala si ma gandesc cu ce sa o umplu. E incredibil cat de putine lucruri imi raman cand ajung acasa. Am pisica sa ma inveselesc si sa ma incalzesc uneori. Citesc rar, traiesc putin in afara coliviei. Nu mai am energie sa ma intereseze lucruri, sa ma distreze ceva, sa ma mire prea tare sau sa ma pasioneze. Nu mai am entuziasm. Asta e o etapa in maturizare? E oboseala? E sictir si nevoie de restart? Nu-mi dau seama.

Parca nu mai sunt asa confused ca in postul de mai jos. Doar ca azi mi-am dat seama ca am ramas cu putine lucruri in minte de anul trecut. Vacantele, da… In rest? Nu stiu. Poate ca-mi lipseste perspectiva aia din care sa vad lucrurile altfel. Care sa-mi usureze viata mentala si sa-mi genereze energia aia de care am nevoie. Complicat.. stiu. Cred, totusi, ca e doar o faza. Sper. Sau e prea lunga iarna asta si tare as dori sa vina primavara.

tired

Nu-mi amintesc sa fi fost asa obosita cum sunt in seara asta. Sau poate ca am fost, insa nu am avut asa senzatia asta de sfarseala si de lipsa de reactie. Sunt convinsa ca e o chestie mai mult psihica, probabil e si felul in care ma consum zi de zi, uneori degeaba. Sau prea mult pentru un cacat. Problema e ca nu constientizez, atunci cand se intampla, nu pot sa controlez “consumul” asta excesiv. Insa presupun ca atunci cand o sa cedez, because I will, o sa-mi dau seama. O sa ma sperii si o sa-mi dau seama. Alta solutie nu am.

Nu zic ca n-as avea alternative, doar ca nu mi se par deloc valabile. Am un prieten care ma intreba azi “how’s life?”. Sa mor de am stiut ce sa-i raspund. Nu-mi dau seama cum e viata mea acum. Nu e nicicum. E ca un vartej, mai mare sau mai mic, depinde de zi.

Oh well…

pe drumuri

M-am intors chiauna de la Vama. Am fi vrut, evident, sa evitam nebunia de pe drum, asa ca am plecat tarziu, relaxati, dupa ce ne-am luat porumb copt, cercei si alte nimicuri. Oh well, cred ca la putin timp dupa ce am iesit din Constanta a inceput Coada. E cu C nu cu c, pentru ca asa ceva nu cred ca am mai vazut. Se intindea depaaarte rau de tot, iar noi inaintam cu viteza melcului. De fapt, leit-motivul Cozii a fost o baba care ne depasea constant.. by walking. Si ideea ca ea, mergand agale, ne depasea pe noi care stateam ca prostii in masina, ne ca oftica sincer. Si am inceput sa facem scenarii: ca din cauza nebuniei create de statul la coada o hacuim pe baba. Apoi eu filmez si dau totul pe www, in exclusivitate. Dupa care, din puscarie probabil, as face o petitie online catre autoritati sa faca ceva cu drumurile astea ca uite in ce hal ne pot aduce (dialogurile au fost muuult mai spumoase, dar acum e 1.34 in za morning si nu ma simt prea funny).

But in the end am scapat de Coada. Iar eu o sa dorm vreo 3 ore si apoi o sa plec la gara unde ma sui frumusel in tren si plec la mine acasa. Sunt convinsa ca o sa fiu albsolut zombi maine cand va trebui sa fac fata neamurilor care vin sa vada cat de mare am mai crescut.

Melodia de mai sus am ascultat-o de cateva ori in masina si mi-a placut. Din nefericire nu am avut rabdare sa caut pe youtube un video mai bun.

headache

I’m tired. It’s chronic fatigue already. I had no vacation last year and this year my vacation will be too short to have a proper rest. I started the “M needs a home” campaign but so far I haven’t had any success. I’m kinda patient though, but outta time for looking properly. I realized that every time I have to do something for myself, no pressure attached, I have the tendency to postpone things, to take it too easy maybe, I am not motivated enough I guess. How can I fight myself?
Cruel headache right now. Not the best month for me, apparently.