Primavara asta imi place in mod special. O simt altfel decat altele, poate si pentru ca deschid ochii si ma uit in jur si-mi dau seama ca am uitat sa privesc unde trebuie. Poate suna un pic pretentios si literar, insa in mintea mea lucrurile incep sa se reaseze pe alte calapoduri. In alta ordine si cu alta valoare. Am dat, pana acum, prea multa importanta maruntisurilor, m-am impiedicat de ele si m-am enervat, am disecat cuvinte si gesturi si mai ales lipsa cuvintelor si a gesturilor. Am obosit. Si pana la urma tot Micul Print avea dreptate: on ne voit bien qu’avec le coeur. L’essentiel est invisible aux yeux.
Asa ca ma bucur sa vad magnoliile inflorite, zambesc dimineata cand e soare afara, imi amintesc sa rad mai des. Si-mi reconstruiesc incetul cu incetul interiorul.
Cam asa si aici; alte calapoduri, alti pantofi, alte prioritati, un conglomerat de “eu”…
Vremea ne cam joaca feste, din pacate. 🙁