Pe dupa-amiaza asa, un banc ceva de genu’: unu care tusea ingrozitor vine la doctor. Doctorul se uita la el critic si-l intreaba: “Fumati?”. Pacientul ezita cateva secunde si spune: “Parca mai bine as bea ceva”. (eu nu stiu sa spun bancuri, p-asta l-am reprodus din amintiri, asta in caz ca cititi si nu va vine sa radeti. Pe mine m-a amuzat).
Pe seara, un comentariu haios. Animalu de Mihnea a comentat si el la mine pe blog. Curioasa, am zis sa vad cine e omu’ asta, asa ca am mers la el pe blog si click la “Despre mine”. Un text despre el si niste comentarii. Unul zice asa: “bai bro… esti al 2lea mihnea in seara asta peste care dau si are blog. am cautat pe gugal. inteligent , nu? nu stiu daca mai trec pe aici asa ca m am gandit sa ti las un semn. ti am citit propria ti impresie despre ceea ce esti si … ca sa te enervez putin , iti spun ca te incadrezi in trend :)) stiu ca nu o faci intentionat, da am impresia ca exista un trend. si nu mi place :)) te am lasat , poti sa fii cat de rau vrei la adresa comentariului meu. ciao“. :))) am crezut ca mor de ras la ultima propozitie: poti sa fii cat de rau vrei la adresa comentariului meu. Adica nu la adresa mea, care am scris comentariul, ci la adresa comentariului meu, care are si el viata lui, l-am nascut cand am dat “submit” si, fiindca eu l-am facut, eu ii iau apararea:))). Cam asa suna propozitia aia.
Oh well, cred ca n-am mai ras sanatos de ceva vreme daca m-au facut sa rad chestiile astea. Cred ca trebuie sa fac o infuzie de Seinfeld again pentru ca la mine rasul e terapeutic.
bre asta e instinct maternal sau ma rog paternal . e in ADN-ul nostru sa ne protejam creatiile :))) (cred)
I agree:)) asa mi s-a parut si mie
Pingback: Anurim | FocusBlog