Eu gatesc foarte rar in perioada asta. Adica anii astia…. Nu are sens, pentru mine, sa gatesc pentru ca nu sunt niciodata acasa sa mananc ce am gatit. Dar despre asta am mai vorbit, cred:). Insa am ajuns azi in piata. By accident, one might say. Ei bine, nu. Cumparam cartofi sa mananc cu frati’mio ceva la pranz. Insa, ajunsa in locul cu pricina, mi-am dat seama ca as fi cumparat cate ceva de la fiecare taraba.
Imi faceau cu ochiul chiar si niste conopide mari si frumoase, desi eu nu sufar conopida. Nu mai zic de mere, ardei, fel de fel de verdeturi, pepeni, o multime de miresme imbietoare:). Mintea mea de gospodina under cover incepuse sa lucreze deja, imi faceam scenariul culinar si-ncercam sa definesc o masa coerenta cu ce mai avea p-acasa si cu ce aveam pofta sa cumpar din piata.
Dar vai, ratiunea mi-a stricat bunatate de vis. Mi-am dat seama ca 1. eram prea adormita/obosita sa gatesc ceva alambicat; 2. mi-era prea foame sa gatesc ceva alambicat; 3. ceva-ul alambicat avea toate sansele sa se strice in frigider.
Asa ca m-am multumit cu un kil de cartofi, banane si pere. Insa mi-as fi dorit si sa am pentru cine sa gatesc pentru ca as fi avut totusi chef sa gatesc. Sa ma duc la piata, sa ma targuiesc pentru o legatura de patrunjel, sa caut cele mai frumoase vinete si cei mai proaspeti ardei. Da’ acuma, na, ma multumesc si cu bruma de mancare facuta azi, poate fi un bun … reinceput.
mmmmmmmmmm miros iubirea primaverii in ultimul paragraf! 😀
ecostin, n-ar fi rau, sa stii, da’ nu e asa deloc. ce sa-i faci, viata grea. noi astea de almost 30&fabulous suntem greu de multumit si deci e greu sa gasim pe prince charming/mark/rahan ala de-l cautam.
Cred ca astrele au vrut sa gatim in weekendul asta…Simbata: paste alla matriciana (stii bine :)))). Si duminica seara un mic tort cu fata de iepure: o fata de piersica, urechi din 2 banane, ochi din bomboane, toate infipte intr-un pandispan cumparat si fript cu ciocolata calda. Pt mine, tot gatit se cheama. Si ar fi bine sa ramina la capitolul “de 2 ori pe an, de fun”, pentru ca eu am alte planuri cu viata mea :)))))))))
In paragraful asta ce mai sesizezi, Costine? :))))
Pai ce sa mai sesizez Joe? La multi ani Babicule, gen! 😀 😀 😀
Eu daca gatesc in weekend (mi se mai intampla), iau mancarea in cutie si o depozitez in frigiderul firmei. Apoi o incalzesc la microunde. Nici nu stii ce buna e pe la ora 14 cand mi se face foame 😉
Orice mancare este de 10 ori mai buna la birou. Acasa daca o las, se strica. Am adus la birou inclusiv supa si au tabarat toti colegii pe mine ca le era foame 😆
Nu aveti microunde la intreprindere?
Microunde avem la cantina. Unde avem si mancare gatita si unde mananc de obicei la pranz. Nu e ea extraordinara, se cam repeta si de multe ori am zis ca nu mai mananc acolo, insa tot la ea ajung. Mi-e cam peste mana sa iau mancarea cu mine, sa car cutiile… nu-mi vine. Plus ca am facut asta o data la inceput si zaRobi a facut misto de mine ca vin cu sufertasu:P.
Almost 30???? Dupa poza nu iti dadeam mai mult de 22.
Hehe..pai d-aia am zis si fabulous:).
Deci…ai 24. :))
nu mai munci atat de mult 😉 enjoy life and the cooking si baietii care abia asteapta sa aiba o sansa la tine 🙂
Nu e chiar asa de ras sa vii cu mancarea la serviciu. Poti sa ii spui lui “zaRobi” asta ca sunt companii multinationale cu peste 1000 de angajati in Romania, care au bucatarie la fiecare etaj(aproximativ) si unde oamenii vin cu sufertasu…ba chiar e bataie mare pe locurile de la masa.
P.S : cadou pt tine : dc cumparai conopida aia, puteai sa ii rupi buchetelele in 5 minute, le fierbeai in apa cu sare alte 10-15 mins, apoi pasate ca la piure si amestecate cu branza sarata rasa repede, o cescuta de pesmet si 3 oua batute, totul acoperit cu un ou batut sau cascaval ras, intr-un vas de yenna ..la cuptor 20 minute….Voila 😉 Ft ft bun!!!!!
@anonima: multumesc de reteta, insa chiar nu-mi place conopida. Totusi, daca ma mai apuca vreo dorinta de gatit, e posibil sa incerc, just for fun:).
@Andrei: da da… cred ca aud “nu mai munci asa de mult” every day. Probabil ca la un moment dat asa o sa fac. Da nu e ca si cum baietii n-ar avea sanse:P.
sufleu .. yummy
poti s-o incerci la waterloo direct.
;)) Miru poate cine stie pe viitor vei deveni o buna bucatareasa;)))
Pingback: La piata | anurim