Love is my drug

I used to worry a lot about who I would be when I grew up. How much money I would make or someday I would become some big deal. Sometimes the thing you most want doesn’t happen. Sometimes the thing you never expect often does. You meet thousands of people and none of them really touch you. Then you meet one person and your life is changed forever.

In caz ca aveti chef de un film usurel, de weekend, care sa nu fie tocmai stupid in scenariu si nici violent, nici prea action, nici prea baietesc, “Love and other drugs” e perfect. Mai ales daca sunteti, ca mine, in starea aia in care “indragosteala”, “iubire”, “relatie” sunt niste probleme dezbatute intens in toate mediile posibile.

Cred ca prietenele mele imi vor da in curand “ignore” pana cand ma voi reseta si voi vorbi de altceva decat de relatii si cat e de complicat cu ele. Sau pana cand voi renunta sa disec orice gest and start living for myself instead of someone else.

Dar trebuie sa intelegeti ca asta e drogul meu. Pot sa ma las de tigari, de cafea, de ciocolata. Nu pot sa nu am macar iluzia unei povesti de amor, nu pot sa nu caut in orice inceput un posibil “this is it”, n-am cum sa nu ma entuziasmez, trebuie sa consum totul, atunci, la momentul ala, pe care trebuie sa-l traiesc intens. Si da, trebuie sa am si iluzia unui fel de viitor, chiar daca suna putin probabil, chiar daca deep down inside stiu ca nu se va intampla. Si mai stiu ca ma plictisesc relativ repede, indeajuns de repede incat iluzia viitorului proiectat in faza “indragosteala” sa nu mai insemne mare lucru, decat poate o amintire generatoare de nostalgie.

Asa ca dragele mele, please bear with me. Va aparea probabil un ins care-mi va pune capac si atunci o sa va intreb de ultimul model de cratita sau ce culoare e trendy pentru draperiile din living. Pana atunci, insa, nu pot sa va stresez decat cu love-and-relationship issues, probleme de maxima urgenta si importanta, evident, care nu sufera amanare si nu tin cont de zi si ora.

Si, pe aceasta cale, va multumesc :*.