Cred ca una din cele mai nasoale senzatii pe care le ai dupa o anumita varsta e aia ca esti a nimanui. Ca nu ai un rost in viata de care sa te atarni, ca umbli asa, suflet singur prin lumea asta mare… Cand te uiti in jur si simti ca nu esti din niciunul din filmele care ruleaza in jurul tau. Dar nici nu stii in ce-ai vrea sa joci. Nu te recunosti pe tine, daramite care e filmul tau.
Sau poate ca-s io intr-o stare azi.
Ete spanak. Esti doar putin deprimata.
Cum adica esti a nimanui? Ai familie, prieteni, colegi. Chiar si cunostinte virtuale. Un cuvant sa spui si sare toata lumea sa te ajute.
Tu de fapt vrei sa spui ca lipseste “the one”. O sa apara, don’t worry. When you least expected. Si aici vorbesc din experienta, nu ma poti contrazice 🙂 Trebuie sa ai rabdare.
hello my fellow capricorns!! suntem uneori capre negre ce alearga singure pe stanci. alteori caprite care coboara cuminti la turma. imi scuzati horoscopismele.
@Ciupercutza – Am da, dar nu stiu de ce, cu toate astea, se intampla sa apara si starea asta dubioasa. Acum mi-a trecut
@Raluxa – I hear ya, sister. Mare dreptate ai 🙂