De ce mi-a placut la Amsterdam

Eheeee, veti zice, cum adica, ce intrebarea e asta, de ce ti-a placut la Amsterdam?? E clar, e evident, e ceva ce nu trebuie scris ca e subinteles!

Ei bine, nu.

Nu mi-a placut la Amsterdam pentru ca poti fuma iarba legal si pentru ca te poti plimba printr-un cartier unde sexul e asa de “in the open” ca pentru unii mai slabi de inger poate fi … tulburator. Nici pentru ca e un oras curat si civilizat, asa cum noi romanii suntem obisnuiti, cliseic, sa zicem. Ca mereu in alta parte e mai curat, mai civilizat decat la noi. Nu zic ca e gresit buff, doar ca mereu aud vorba asta, orice-ar fi.

Mi-a placut pentru ca oamenii aia isi dau silinta sa traiasca frumos. M-a impresionat, mai mult decat in alte orase (sau poate am fost eu mai sensibila decat de obicei), grija pentru detalii, dragalaseniile din orice colt de strada sau de cladire, lucrurile astea pe care le observi mergand pe jos sau cu bicicleta. Flori peste tot, culoare in orice. Mi-a placut pentru ca totul parea confortabil, facut pentru usurarea oricarui demers, poate tocmai ca sa combata clima aia ingrozitoare si limba pasareasca pe care o vorbesc. Nu, gresesc, pasaresti sunt ceha si poloneza, asta e semi-pasareasca.

Si m-am intors cu intrebarea asta in cap, o repet cu obstinatie oricui ma intreaba cum a fost in calatorie: da’ la noi de ce nu se poate? De ce noi nu putem / nu vrem sa facem sa fie frumos unde traim? De ce ne ingropam in gunoi, de ce nu avem grija de niste flori, de ce nu ne jucam putin cu culorile, de ce orice spatiu care se amenajeaza arata complet neconfortabil?

Eu zic ca e doar o problema de perceptie si de initiativa. Cred ca oricare dintre noi, individual, poate face ceva, oricat de mic. Ca pana la urma pentru el/ea o face. Sa pui trei ghivece de muscate si sa vopsesti o bancuta nu cred ca inseamna mare branza. Niste munca, interes, atentie din partea ta, omule care faci. Atat.