N-au dileme. Nu se plang. Nu au ganduri negre in miez de noapte care nu le dau pace sa doarma. Nu se trezesc abatuti si scriu imediat primul gand traumatizant care le-a trecut prin cap. Nu-si mai amintesc relele trecute.
Zic pentru ca stiu. Am inceput blogul ca sa ma plang, ca sa exorcizez, ca sa fiu compatimita, ca sa empatizeze lumea cu mine. Apoi, cand lucrurile au inceput sa se redreseze, sa se echilibreze, am scris din ce in ce mai rar si mai plictisitor. Pentru ca motivul pentru care incepusem blogul nu mai exista. Sau, chiar daca exista, ar fi trebuit sa “dau din casa”. Ceea ce nu se face.
Asta pana la un moment dat cand din nou au inceput dilemele, gandurile, experimentele, experientele. Presupun ca asta ar fi destinul unui blog personal. Asta daca nu cumva intre timp a devenit mai putin personal. Sau mai traficat. Sau o fi numai in cazul fetelor?
Oh well… melodia de azi:
Eu zic ca ai dreptate. Pentru ca in momentul in care esti fericit nu mai ai griji, nu te mai macina aceleasi lucruri. Totul pare mult mai simplu. Si nu cred ca e valabil doar in cazul fetelor, fiecare are momente de disperare, ingrijorare, nopti albe, idei care te macina, probleme existentiale etc. Poate fetele le exteriorizeaza mai usor…sau poate problemele alea te obsedeaza la un moment dat si pana la urma simti nevoie sa le exteriorizezi intr-o forma sau alta.
Ca sa creezi ceva… fie el si un blog, cu toate ca suna putin absurd, trebuie sa te macine o idee, o problema…ceva…altfel nu ar mai avea nici un farmec.
🙂 Aja, blogul tau nu mai e personal, ti ai schimbat prioritatile. Mai demult, in anii trecuti, aveai blog personal, dar nu aveai trafic:) acum e invers. Tin minte ca datorita blogului respectiv incepusem sa te cunosc/indragostesc/fascinat si sa simt nevoia sa fac parte din viata ta. Actualul blog nu cred ca mai are atmosfera aia intima. Oh well, times are changing. Mai scrie, cine stie, poate lumea o sa empatizeze si o sa fi iar compatimita:) (scuze daca e un comentariu mai …personal:) )
Pingback: Nu stim sa ne traim fericirea | anurim