Da, vreau!

Propun o poveste inspirata dintr-un fapt real.

Suntem in vestul salbatic. Cunoasteti contextul: praf, cactusi, postalioane, indieni. Dar totusi suntem in timpurile noastre. Adica acum se intampla actiunea, motiv pentru care avem net si blog.

Eu sunt barmanita-hangita pe o strada d-aia cu baruri ca din filme, cu usite care se dau in laturi. In regiunea unde lucrez umbla un pistolar celebru. Are blog si el. Si se zice ca cele mai fulgerator-vatamatoare si pricepute pistoale.

E chipes nevoie mare. Carismatic de mi se face pielea gaina. Poarta ochi tulburatori, negri, adanci si sclipiciosi. Emana putere cand merge cu ciocatele lui prin lume, iar el stie asta.

Pistolarul vine intr-o zi la barul meu, cu ciocatele lui mereu bine lustruite. Si nu deschide usile cum se face. El nu e genul ala. El da un picior la usa si urmatorul lucru pe care-l stii e ca e bine instalat la tine in cuget si-n simtire. Adica la mine.

Incerc sa ma impotrivesc pentru ca stiu ca e trouble. Ma zbat putin, dar pradatorul de elita isi face lasou potrivit si ma urmareste precum un cowboy vita scapata alaturea de turma.

Ma mai dau eu putin rotunda. Mug trufasa: auzi, mie nu-mi trebuie asa belea. Dar deja cred ca stie ca e de ochii lumii. Un pradator adevarat simte cand victima emana endorfine, de drag ce-i e calaul.

Pentru ca asa de bine ma struneste din franghie, asa lovituri dureros de dulci in coaste imi trage cu ciocatele pana cand ma pune cu botul pe labe. Si uite-ma lingandu-i cu gingasie o cizma.

Pe strada cu mine, dar la un alt bar, mai lucreaza o prietena barmanita-hangita si ea. In pauza de pranz vorbim intre noi.

Pistolarul a dat si la ea cu ciocatele in usite. Same story. Wild wild west Bucharest story.

Mie chiar mi-a cerut lectii. Nu de cantat, ca de cantat el stia prea bine ca amandoua cantam ca niste privighetori. Ne auzise trilurile, pasamite.

Deci acum amandoua ne uitam in zare, doar doar om vedea palaria de cowboy tinuta dreapta si tare placuta ochiului si nasul coroiat.

Ne-am spus tot. Dar nu ne putem supara. 1 la mana pentru ca hangita la hangita nu-si scoate ochii. Si 2, nu ne putem supara nici pe pistolarul, mare pradator, pentru ca de-asta s-a nascut: sa faca lumea mai palpitanta. In plus, in vestul salbatic e asa de mare plictiseala.

Asa ca, avand amandoua praf de minune in ochi si inimi batande in ritm de tango, am zis sa nu ne incurcam in false pudori si am hotarat ca da, vrem! Jos palaria pentru pistolar! Desi nu intelegem exact, logistic vorbind, cum isi propune sa ne impuste pe amandoua eficient. Dar ma rog, fiecare cu expertiza lui, nici el nu ne zice noua cum sa stergem bine pahare. Asa ca sa-i dam credit.

This entry was posted in LoveLife. Bookmark the permalink.

7 Responses to Da, vreau!

  1. ned says:

    :)) probabil are doua perechi de…cartuse omu’.

  2. Liar says:

    bine ai revenit 🙂

  3. mihai says:

    te-am vazut intr-o seara. arati EXACT ca pe blog 🙂

  4. Anurim says:

    🙂 unde m-ai vazut? Normal ca arat ca pe blog. fabulous, that is:P

  5. mihai says:

    in Cafepedia, vis-a-vis de Libraria Eminescu. sa mai dau detalii? 🙂

  6. Anurim says:

    @mihai: nush ce detalii sa mai dai. cum eu nu te cunosc, nu pot sa zic decat…ok

  7. seldar says:

    Imi amintesc de-un alt fel de pistolar, pe comunitati online. Hit&go. No time for regret, or get hits. automode ignore 🙂
    Iar de mihai, nu ma rabd: Chiar in maieuas d-ala? ii cam “brrr” afara 🙂

Leave a Reply to Anurim Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.