Never been a fan of… Cand eram mica eram in alerta continua in ziua aia sa nu patesc vreo farsa si sa rada tot poporu’ de mine ca am fost “popa prostu'”. Insa era o alerta d-aia neplacuta, aveam impresia ca mereu trebuie sa ma pazesc de toti si de toate, ca oricine vine sa-mi spuna ceva e sigur o gluma nesarata. O stare vesnica de nesiguranta.
Acuma, poate o fi vina mea ca nu-s musai cel mai playful personaj to have around. Nu prea am avut idei de farse pentru prieteniDar ma uitam la glumitzele astea de la TV si cred ca as face cu nervii sa patesc asa ceva. Mai ales sa mi se intample o d-asta la munca. N-as prea rade. Si argumentul “haaai maaaa, e 1 aprilie!” n-ar avea sanse in fata mea.
Tin minte ca anul trecut cand eram in Columbia, MO, chiar m-am gandit ca se va gasi vreunu sa-mi faca o “bucurie” si sa ma sune in miez de noapte ca sa-mi faca o gluma. Dar cred ca erau prea ocupati cu summitul ca sa mai aiba timp si de glume d-astea.
So 1 aprilie e just an ordinary day to me. Cred ca e mai greu sa faci farse bune zilele astea. S-au cam facut toate. Asa ca poate 1 aprilie e doar pentru copii, hm?
eu zic ca ar trebui sa mai gusti si o farsa bine facuta, caci si oamenii mari se pot distra la fel de bine si se pot bucura de astfel de situatii, daca au bineinteles o limita
noi de exemplu ne-am petrecut noaptea de inaintea zilei de 1 aprilie pregatind biroul pentru ziua care se apropria si pot spune ca a doua zi ne-am distrat pe cinste si vom avea ce povesti la petrecerea firmei de anul acesta .
so life is short smile it 🙂