anurim

In ultima seara in Columbia am avut parte de un fel de party. Mai jos, niste poze. Restul le vedeti aici.

Some of my favorite pics from Columbia… kinda miss it.

Trebuia sa ajung acasa sambata la 16.40. O sa ajung duminica la 16.40. Asta pentru ca absolute idiots de la Northwest Airlines, cu care am plecat de la St Louis la Memphis, au intarziat o ora. Asta m-a facut sa pierd avionul de Amsterdam (si, implicit, si pe cel de Bucuresti). Drept pentru care am primit o noapte de cazare la Holiday Inn, diverse cartonase pentru mancare si, bucurie, wireless la hotel. Deci maine ma plimb nitel si prin Memphis:)).
This time I’m on my own. Nu tu var’mea care sa ma dadaceasca, nu tu Cat care sa ma duca de mana peste tot sau care sa-mi deseneze harta.. nobody. Chiar sunt curioasa cum o sa fie ziua de maine.
Intr-un fel ma gandesc acum ca daca stiam, mai stateam o zi in Columbia. Sincera sa fiu, mi se parea ciudat sa plec. Mai ales ca aseara chiar a fost haios. eh… oi vedea eu ce-o mai fi. Ma duc sa ma culc, mor de somn.

Missourian weather sucks. Or better, the Columbia weather. A plouat cu galeata ieri aici. Grindina chiar. Pe de alta parte am cunoscut niste oameni misto. Am fost la un curs la Cata (o sa fie asistent la cursul asta anul viitor, numa’ ce-am aflat) care mi s-a parut cam interesant asa, desi detaliile tehnice imi scapa (am auzit cuvantul “magenta” pronuntat de cateva zeci de ori.. wtf is magenta anyway?).
Apoi seara la un concert blue grass, desi cand am ajuns acolo, trupa blue grass cam plecase si a fost inlocuita de alta, un pic rythm&blues (adica blues), drept pentru care oamenii au decis sa ne petrecem ultima ora in alt loc. Zic ultima ora pentru ca in Missouri (si doar aici cred) barurile se inchid la 1 noaptea. Si am avut de-a face cu urmatoarele: a. one gets in, one gets out (a trebuit sa asteptam sa iasa vreo 2 ca sa intram si noi, desi inauntru nu era deloc aglomerat); b. la 1 noaptea au inceput niste blambeci sa urle “everybody gets out!!!” si sa mane oamenii, ca niste vite, afara - pe strada zici ca era demonstratie, fast-food-urile s-au umplut imediat; c. o fata s-a impiedicat de mine pe strada (eu cam ametita, ea mai rau ca mine) si deci, drept recompensa, a zis “I’m gonna give you a hug for that”:)) - era sa lesin de ras sau de rusine… cum pana mea sa ma imbratisezi numai pentru ca, amandoua in stare de ebrietate, te-ai impiedicat de mine??! Nici macar nu m-a lovit or anything.

In fine… am ajuns acasa si ma bag la somn, ma asteapta cam 28 de ore de chin. Sper doar sa ajung intreaga acasa. Probabil ca o sa pun niste poze din seara asta pe blog abia duminica. And I’m gonna miss Cat, I know that.

De data asta nu mai am elanul muncitoresc cu care am venit de la Barcelona si deci nu ma apuc sa mai fac filmulete cu fiecare zi petrecuta p-aci… ca as lua-o razna. Asa ca pun cateva poze de la NY si una din Columbia.
So, here it goes:
WTC

Statuia… cam de departe

Bull

Times Square

Chrysler Building

Rockefeller Center

Thomas Jefferson and I

Deci… nu mi-a venit sa cred. Erau stivuite frumos pe rafturi, in ordinea marimii si brandului. O gramada de pusti. Cu aer comprimat, desigur. Mai sus atarnau pistoalele. Langa ele niste pungi mici cu niste bile metalice de toata frumusetea. Inteleg ca cu alea se trage. Ma duc sa le cercetez indeaproape si incerc sa-mi dau seama cat de tare m-ar rani una d-aia. Cam tare. Ca e in functie de viteza, I figure.
So that’s America. Pusti la Walmart, chit ca-s cu aer comprimat. Orice copil poate sa-si ia. Orice copil are constiinta ca poate avea o pusca atunci cand are chef. Numai pentru ca o vede in raft la Walmart.
Eu m-am dus acolo cu gandul ca nu am cum sa plec din tara asta fara sa fi fost la Walmart. Bine, si fara sa beau Dr. Pepper. And I did, it kinda sucks. E prea dulce si americanii carora le place spun ca nu pot bea Cola ca e cam amara:)). Pai cred si eu!

Vai vai vai ce vreme! Sa stai acasa si sa numeri banii, nu alta. In timp ce Cat fotografiaza ploaia (ca asa i-au zis aia de la ziar, desi el a fotografiat-o si saptamana trecuta), eu stau pe la biblioteca si incerc sa devin mai desteapta:). Si mai informata. Nush cat o sa-mi iasa, dar I’d better come up with somethin’ good daca tot sunt aci la jurnalism. Adica la tata si mama jurnalismului, cum se lauda astia prin Missouri.

Americanii nu-mi pot pronunta numele. Nu-l tin minte cand il spun, li se pare mega-complicat. Cata a patit la fel, insa s-a obisnuit sa-si pronunte numele in engleza, that is [Cah-tah-leen]. Eu insa nu prea stiu cum imi suna numele in engleza. Pana la urma Cata a ajuns Cat (ceea ce mi se pare foarte normal si frumos). Mie mi s-a spus Mia. Si mi-a placut.

Flat Nasty e un loc de cam 800 acres (nush sa transpun asta in mp sau kmp) cu dealuri stancoase si paduri. E un loc de joaca enorm pentru grown-ups. Pentru barbati in special. Care-si fabrica masini si fac trasee periculoase, cu bolovani enormi, pe care apoi sa le traverseze. Cu diverse ocazii. Ieri a fost “15 hours nightmare”. Adica au venit mai multi nebuni, li s-a dat o harta cu un traseu si ei au plecat la drum. Calatoria avea sa se sfarseasca a doua zi dimineata la 7.30 cand era micul dejun.

Cat&Mia au ajuns acolo sa faca poze. Adica eram “on assignment”. Insa oamenii erau asa de prietenosi si pareau ca se distreaza asa de bine, incat parca nu eram chiar la munca. Bine, eu nu eram deloc, bietul Cat insa da. Si l-am gasit pe Todd care a fost amabil si ne-a luat in his buggy (asa se numesc vehiculele astea) si ne-a plimbat o gramada. El ne-a numit Cat&Mia:).
Acuma, eu n-am nici un fel de cunostinte tehnice legate de masini. Nu ma pricep nici sa recunosc un sofer abil. Insa ieri mi-am dat seama nu numai ce inseamna sa-ti cunosti bine masina, ci si ce inseamna sa fii un sofer bun. Pentru ca numai asa cred ca oamenii aia scapa teferi de fiecare data. Ca eu una am stat cu inima in chiloti toata calatoria, mai ales cand am coborat o panta mega inclinata de am crezut ca o sa ne rasturnam naibii cu masina cu tot. Well, de data asta am niste poze si vi le arat:). By courtesy of Cat.

Azi am avut parte de o zi frumoasa in Columbia, MO. Adica a fost soare. Am facut niste mici cumparaturi pentru ai mei, ca na, asa e cand calatoresti, trebuie sa te intorci cu ceva frumos de pe unde ai fost. Apoi am cunoscut o doamna care e.. well, preot. Ca in romana nu am cum sa-i zic. Si care mai e si insarcinata pe deasupra! O sa ma duc la o slujba la ea la biserica sa vad cum e sa slujesti insarcinata:). Dar Amy e foarte haioasa. Si ne-a invitat la ea la cina. Are sot si un baiat de 3 ani, Sebastian. Acasa, Amy e o femeie normala, ca toate celelalte. E incantata ca s-a mutat in casa noua, ca are mai mult loc, ca Sebastian are un loc de joaca la subsol. Insa cred ca o femeie ca Amy nu ar putea exista la noi. Dupa cum si ea spune, doar 50% din oameni in America sunt de acord cu femeile-preot.
Pentru mine oricum toata problema asta cu religia inca e nerezolvata (la modul cred/nu cred, a fi/a nu fi… noi ce bem azi… d-astea), asa ca nu stiu cat de bine/rau este ca femeile sa fie preot sau nu. Probabil ca in felul asta am putea sa gandim si ca Dumnezeu e femeie. Si atunci makes sense (era sa zic face sens, dar cred ca ma mancati de vie).
Stati ca acu aflai ca a murit Pruteanu…

I Mac de cateva ore. L-am cumparat, emotionata, cam pe la 14.00. De atunci (acum e cam 18.00) nu m-am mai putut desparti de el. E frumos, e alb, si cand l-am deschis mi-a urat welcome. In mai multe limbi. Ca e poliglot ca mine:P.
N-am vrut sa stau prea mult pe ganduri daca sa-l iau sau nu. Acum e al meu, my precioussss, si zambesc cu gura pana la urechi. Cred ca o sa va arat si niste poze, because Cata a imortalizat momentul:P. Dar mai incolo.

In Columbia e urat si ploua, nu e musai frig, insa nu prea avem pe unde sa ne plimbam pe vremea asta urata. Asa ca we hang around, probabil ca mai incolo scoatem nasu’ p-afara sa vedem ce se mai intampla.
Aseara am fost la film (Columbia e un oras mic, insa are un Hollywood theatre ca multiplexu bucurestean), la “The other Boleyn girl”. In sala cam vreo 10 oameni. Pana la sfarsit n-am mai ramas decat eu si Cata… cred ca nu prea a fost pe placu americanilor povestea asta cu istoria Angliei.
So me happy now. Ceea ce va doresc si voua.