It finally snows

Oricat de mult as uri frigul, nu ma pot abtine sa nu ma bucur atunci cand ninge. As fi vrut chiar sa ninga si mai puternic, cu fulgi mai mari, sa simtim si noi ca e iarna. Adica daca e bal, pai bal sa fie. Daca e iarna, gimme some snow!

I other news, miercurea trecuta am cantat cu Lamaie la Netcamp Party. Poze vedeti la Simona. Am incercat sa ma ridic la inaltimea asteptarilor partenerei mele care a facut senzatie cand a cantat singura “Nothing compares to you”. Din nefericire, oricat mi-as dori eu si oricat as vrea, apparently am o voce varza. Well, but my Eugene a salvat situatia cu “Born to be wild” si apoi cu “Dragostea din tei”, ca sa incheiem apoteotic, cu Piticu si Lamaie langa noi, cu “Dragoste la prima vedere”. So it was fun:).

In afara de asta, pentru mine a inceput oficial sezonul petrecerilor de orice fel. A fost cea de 1 Decembrie, apoi vor urma cateva de Craciun, apoi vine ziua mea, apoi Revelion:). Asa ca am agenda plina, sa stiti:P. Cu toate astea tot stau si cantaresc daca sa mai stresez oamenii cu “ziua mea” anul asta. Nu a fost un an prea vesel nici prea usor. Nu prea imi dau seama daca e cazul sa ma bucur ca a trecut sau sa fiu in garda pentru unul si mai si. So we’ll see:).

Acum va las cu Dylan. Bob Dylan. Am ascultat melodia asta prima data la prietenii de la Wetpaper. Si mi-a placut:)

Posted in hmmm | Tagged , , , , | Leave a comment

Revenind…

Ma scuzati ca am uitat de mine zilele astea. Am fost mai mult cu gandul la munca, asa ca n-am prea dat pe blog decat sa mai public cate un comentariu razlet. E ca si cum n-as mai fi dormit acasa de o vreme, asa ma simt:)).

Am uitat sa povestesc ca sambata vineri am fost sa-l vad pe Jay Jay Johanson. Well, desi concertul era anuntat pentru ora 20.00 iar eu am ajuns acolo la 20.30, de cantat omul a inceput sa cante putin dupa 22.00. Dupa atata stat in picioare si dupa o saptamana plina, melodiile lui, frumoase, triste si extreeeem de lente, n-au facut decat sa ma moleseasca si mai tare. Nu ma gandeam decat ca nu mai pot sa stau in picioare si ca vreau acasa. Drept pentru care am plecat pe la 23.00. E prima data, cred, cand plec in mijlocul unui concert, asa ca nu pot sa spun exact cum a fost. M-a deranjat asteptarea asta. Si probabil ca nu eram in cea mai buna forma pentru concert. Dar cat am fost acolo, mi-am amintit cat de mult imi placea vocea lui si the mood around every song.

Here’s one I loved:

Posted in concerte | Tagged , | Leave a comment

1st of December look

IMG_9659

IMG_9662

IMG_9669

Multumesc de poze, Mihai!

Posted in hmmm | 4 Comments

Funny

Prietena mea Corina mi-a trimis un mail funny pe care as dori sa-l impartasesc cu voi:).

Wonderful English from Around the World

In a Bangkok temple:
IT IS FORBIDDEN TO ENTER A WOMAN, EVEN A FOREIGNER, IF DRESSED AS A MAN.

Cocktail lounge , Norway :
LADIES ARE REQUESTED NOT TO HAVE CHILDREN IN THE BAR.

Doctors office, Rome :
SPECIALIST IN WOMEN AND OTHER DISEASES.

Dry cleaners, Bangkok :
DROP YOUR TROUSERS HERE FOR THE BEST RESULTS.

In a Nairobi restaurant:
CUSTOMERS WHO FIND OUR WAITRESSES RUDE OUGHT TO SEE THE MANAGER.

On the main road to Mombassa, leaving Nairobi :
TAKE NOTICE: WHEN THIS SIGN IS UNDER WATER, THIS ROAD IS IMPASSABLE.

On a poster at Kencom:
ARE YOU AN ADULT THAT CANNOT READ? IF SO WE CAN HELP.

In a City restaurant:
OPEN SEVEN DAYS A WEEK AND WEEKENDS.

In a cemetery:
PERSONS ARE PROHIBITED FROM PICKING FLOWERS FROM ANY BUT THEIR OWN GRAVES.

Tokyo hotel’s rules and regulations:
GUESTS ARE REQUESTED NOT TO SMOKE OR DO OTHER DISGUSTING BEHAVIOURS IN BED.

On the menu of a Swiss restaurant:
OUR WINES LEAVE YOU NOTHING TO HOPE FOR.

In a Tokyo bar:
SPECIAL COCKTAILS FOR THE LADIES WITH NUTS.

Hotel, Yugoslavia :
THE FLATTENING OF UNDERWEAR WITH PLEASURE IS THE JOB OF THE CHAMBERMAID..

Hotel, Japan :
YOU ARE INVITED TO TAKE ADVANTAGE OF THE CHAMBERMAID.

In the lobby of a Moscow hotel across from a Russian Orthodox monastery:
YOU ARE WELCOME TO VISIT THE CEMETERY WHERE FAMOUS RUSSIAN AND SOVIET COMPOSERS, ARTISTS AND WRITERS ARE BURIED DAILY EXCEPT THURSDAY.

A sign posted in Germany ‘s Black Forest :
IT IS STRICTLY FORBIDDEN ON OUR BLACK FOREST CAMPING SITE THAT PEOPLE OF DIFFERENT SEX, FOR INSTANCE, MEN AND WOMEN, LIVE TOGETHER IN ONE TENT UNLESS THEY ARE MARRIED WITH EACH OTHER FOR THIS PURPOSE..

Hotel, Zurich :
BECAUSE OF THE IMPROPRIETY OF ENTERTAINING GUESTS OF THE OPPOSITE SEX IN THE BEDROOM, IT IS SUGGESTED THAT THE LOBBY BE USED FOR THIS PURPOSE.

Advertisement for donkey rides, Thailand :
WOULD YOU LIKE TO RIDE ON YOUR OWN ASS?

Airline ticket office, Copenhagen :
WE TAKE YOUR BAGS AND SEND THEM IN ALL DIRECTIONS.

A laundry in Rome :
LADIES, LEAVE YOUR CLOTHES HERE AND SPEND THE AFTERNOON HAVING A GOOD TIME.

Posted in aberatii | Tagged , | 4 Comments

Pink Martini reloaded

De data asta parca nu a mai fost chiar asa “ca la Ateneu” cum a fost data trecuta (Eugen crede ca a fost exact invers). Dar mi-a placut extrem. Am dansat in scaun, am aplaudat frenetic. Am ras la incercarile pianistului de a vorbi in romana. Mi-a placut surpriza cu Damian Draghici: au zis ca au un invitat special care sigur ne place si l-au chemat pe scena. Damian n-a zis nimic, a cantat la nai alaturi de ei, ca si cum era one of them. Erau relaxati pe scena, desi erau toti la costum. I just had a perfect evening, as an end to a hectic day.

PS – am muncit azi, de alegeri. Logic. Nu vreau sa vorbesc despre asta ca ma oboseste si mi se pare inutil. Prefer Pink Martini.

Posted in concerte | Tagged , | Leave a comment

The Deaf Sentence

David Lodge a imbatranit si se simte asta. Am luat “Deaf Sentence” cu gandul ca iar o sa ma distrez la situatiile absurde in care autorul isi pune personajele. But no. Sunt cateva – logic, atunci cand ai de-a face cu un personaj surd – dar si alea sunt too much. Asa mi s-a parut. De exemplu perosnajul principal uita sa-si cumpere baterii pentru aparatul auditiv in seara de Craciun. Nevasta-sa are o gramada de invitati iar el nu aude neam. Asa ca tine polologhii cui apuca, mai ales ca e lingvist si incepe sa disece cuvintele si sensurile lor pana la disperarea invitatilor. Dar toate fazele astea sunt scrise in avalansa, in bloc, nu poti urmari reactia invitatului pentru ca esti ocupat sa citesti monologul lui Desmond care nu se mai sfarseste.

In plus, e o carte care se termina intrucatva cu happy-end american: el si ea se impaca, pericolul a trecut (o tanara studenta intriganta si instabila), viata isi reia cursul. Dar te lasa cu un gust amar. La sfarsitul cartii personajul merge in vizita la Auschwitz si se intoarce marcat de acolo. Apoi ii moare tatal. Si viata merge inainte. Nu e o carte funny. E despre batranete, pensie, izolare. Dar te atinge pentru ca Lodge totusi nu si-a pierdut indemanarea. Cand o incepi nici prin cap nu-ti trece cum s-ar putea termina:).

Asta in caz ca voiati sa o cititi sau ceva….

Posted in hmmm | Tagged , , | Leave a comment

Hell

Acum ca ati aflat cu totii de wetpaper.ro, cred ca e cazul sa trecem mai departe. Cam prin 2003 asa (ori sa fi fost 2002?) am auzit prima data de Squirrel Nut Zippers. M-au vrajit iremediabil din prima. Imi vine sa dansez de fiecare data cand ii ascult, iar in seara asta, dupa portia de “Sex and the city” (am decis vad si eu toate episoadele la rand, mereu le-am vazut pe sarite… I know, o sa ziceti ca-s incremenita-n proiect), mi-am amintit de “prietenii” mei de acum cativa ani. Ciudat ca pe blogul asta nu am pus niciodata o melodie de-a lor. + cred ca e prima data cand ii caut pe youtube. Ramasesera, in mintea mea, la stadiu de mp3 si atat. Oh well, enjoy:).


squirrel nut zippers – hell

Posted in aberatii | Tagged , | Leave a comment

Lumeeeee, lumeeeee!

wynton

Posted in hmmm | Tagged | Leave a comment

Obor. Bucur Obor

Ieri am avut elan de gospodina. Probabil generat de cele 3 ore petrecute la cosmetica (nu va inchipuiti ca am facut mare lucru, but a girl’s gotta do what a girl’s gotta do… sometimes). Asadar, am zis sa trec pe la Bucur Obor ca aveam chef sa gatesc ceva bun si de unde altundeva sa procuri toate cele cu bani putini decat de la Obor.

Nici n-am intrat bine in piata ca m-a izbit tigania si imputiciunea. De ce inca exista oameni care vand telefoane furate pe marginea trotuarului si nu ia nimeni nici o masura? De ce am avut instant feelingul ca trebuie sa tin bine de rucsac si de portmoneu ca sa nu ma fure careva? Iar acum nu vorbesc de tigani. Vorbesc de toata pleava din jurul acestei piete, toti oamenii care sunt adunati acolo in gherete improvizate, in frig, in mizerie, in putoare.

Am intrat in hala. Acolo nu mai era asa de frig, insa putea ingrozitor. In hala de carne era sa-mi vina rau. Nici n-am putut sa intru in hala de peste. Am cumparat niste carne de pui si m-am intrebat tot drumul daca nu cumva am cumparat o bomba toxica. Am regretat ca nu m-am dus la mine la piata care, desi e mai mica, e mai curata si parca mai civilizata. Nu-mi dau seama cum oamenii pot sa cumpere chestii in asemenea conditii. Cum sa te gandesti ce bine iti iese mancarea cand toate mirosurile gretoase te ataca every 5 seconds?

Nota: puiul cu masline a iesit bun. Supa, insa, nu. Taieteii s-au umflat in supa si s-au facut budincosi. Am facut o budinca de supa. Bleacs. O dau la catei.

Posted in hmmm | Tagged | 5 Comments

Wilt makes people laugh

Wilt e un personaj dintr-un roman de Tom Sharpe. De fapt, o serie de romane. Un englezoi academic care trece printr-o serie de evenimente care mai de care mai absurde si hilare.

In seara asta, in 335, cum veneam eu spre casa, in fata mea un nene cu ochelari rotunzi citea si zambea. M-a amuzat. Am devenit curioasa. Ce-o citi el acolo de zambeste asa? Ma uit apoi spre ceilalti calatori, ma intorc spre al meu. De data asta radea in hohote in sinea lui, incerca sa nu-i scape vreun zgomot, ca la scoala cand te pocneste rasul in mijlocul orei de mate si nu vrei sa te vada profa, dar atunci iti vine sa razi si mai tare.

Deci omul meu radea cu mana la gura, incerca sa disimuleze si se uita pe geam, incerca sa se stapaneasca ceva de speriat. Mai ca i se aburisera ochelareii. Si atunci am vazut ce carte era: “Wilt e tare”. P-asta am pierdut-o:). In Grecia citisem ‘Alternativa Wilt’ si ma umflam de ras pe plaja, ii povesteam lui Eugen diverse faze si el ma acuza ca sunt spoiler, ca vrea si el sa citeasca. Ei bine, deci l-am inteles pe vecinul meu din 335 si l-am compatimit ca nu putea sa rada in gura mare. A irosit un ras, practic. Dar m-a binedispus putin, imi venea sa rad de rasul lui.

Note to self: don’t forget about the good-book-therapy. Works every time.

Posted in hmmm | 7 Comments