Arhiva
April 2026 M T W T F S S 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 Tags
- 24 of December
- Austria
- autumn
- Birmania
- birthday
- blog
- blogs
- books
- Casablanca
- cats
- Christmas
- concerte
- concerts
- depeche mode
- food
- gotan project
- heat
- holiday
- home
- karaoke
- leapsa
- life
- love
- Mac
- ME
- memories
- Mika
- money
- movies
- music
- party
- personal
- Pink Martini
- relationship
- relationships
- ski
- spring
- summer
- tired
- travel
- Vama Veche
- wedding
- weekend
- work
- Xmas
Meta
Q: What’s hard for you?
A: Mostly I straddle reality and the imagination. My reality needs imagination like a bulb needs a socket. My imagination needs reality like a blind man needs a cane. Math is hard. Reading a map. Following orders. Carpentry. Electronics. Plumbing. Remembering things correctly. Straight lines. Sheet rock. Finding a safety pin. Patience with others. Ordering in Chinese. Stereo instructions in German.
(Tom Waits True Confessions)
This and muuuch more you can find here
And a song I love.
mda
I’m not ok today. Don’t ask. I don’t really know. M-am culcat la 2 si m-am trezit la 6, no reason. Cand sa plec de acasa, m-a pocnit somnu’, as fi dat orice sa pot dormi in loc sa plec la munca. Now I’m dizzy rau si ascult in loop melodia de mai jos. Sper sa fie de vina doar presiunea atmosferica.
Coldplay – Viva la Vida [live @ MTV movie awards 2008]
the day after
Un pic cam dizzy azi. Aseara mi-am amintit de Negresses Vertes, iar azi a fost de ajuns sa aud primele acorduri din melodia de mai jos ca sa vina peste mine, gramada, tot felul de amintiri, care mai de care: ultimul an de facultate, prima data la Vama, planurile de mers pe jos pana la Singapore (aveam drumul stabilit, aflasem si unde sa dormim gratis), senzatia aia ciudata ca totul e decisiv, ca toate actiunile mele vor avea consecinte mai indelungate si mai complicate decat as fi putut sti. Realitatea nu a fost chiar asa, insa imi amintesc senzatia aia si acum.
Si pana la urma imi dau seama ca s-a ales praful de toate planurile mele de acum… 7 ani sa zicem. Nu stiam exact ce vreau sa devin, professionally I mean, dar stiam cum vreau sa evoluez. I felt alive.
In tabara
Booon. Sa incepem. Plec eu, Anurim, duminica pe la pranz, cu doi Bogdani in calatorie. Cu masina. Trebuia sa ajungem la Viena dimineata, insa nu foarte devreme. Asa ca am lalait-o pe drum big time. Ne-am oprit la mine la bloc la Deva, prin parcari din Ungaria.. d-astea. Anurim a cam dormit juma de drum, cu toate astea cand am dat iama prin magazine in Viena, tot ametita de cap eram. Drept pentru care mi-am luat niste pantaloni cam mari si am facut supradoza de H&M. Pe la pranz hai sa ne plimbam. Baietii erau cam in transa, asa ca i-am parcat pe o bancuta langa Stephansdom si m-am tot plimbat p-acolo… foarte frumos. Pe seara, hai la Hundterwasser. O bere, o atentie, o maslina, pana cand Anurim2 a venit de la munca si ne-a dus acasa unde am mancat si eu prima data wursti. Very good. Am dormit neintorsi ca a doua zi o luam spre Praga, la concert, si nu era chip sa intarziem.
In Praga, numai dandanale. Schimbam bani la un curs prost, ne-am luat tzeapa si ne-am enervat. Apoi stresu cu masina, sa nu cumva sa dispara, s-au mai auzit cazuri. Dupa pranz, din nou la plimbare, inca o ora si ceva (Cu vorba memorabila a lui Bogdan: “m-a dus capu da nu m-a tinut sistemu’ nervos”). Apoi la concert. Acolo ne dam seama, Anurimele, ca e posibil sa nu putem intra, because biletele erau nominale si pe nici unul nu scria numele nostru. Si era ID control. Pana sa ajungem la control, am facut o mie de scenarii si planuri cu ce facem, ce zicem (am uitat ID la hotel, nu stiam cum merge treaba, haide bre, crezi ca am venit din RO degeaba?). Pana la urma pur si simplu ni s-au schimbat numele de pe bilete.
And The Concert. Nu-s eu cea mai in masura sa vorbesc despre el. Pot sa spun doar ca nu ma asteptam la asta, I didn’t see it coming, eram fascinata de Tom, de scena mica din mijlocul celei mari, de muzica, de versuri, multe rascolitoare, de lumini, de culori. La sfarsit, Bogdan zice: “Teatru, bei. Emotie, astea….”
Si deci 2 Anurime si 2 Bogdani cum eram ne-am intors la Viena that night. A doua zi a plouat si eram ca in tabara cand ploua afara si n-ai cum sa te joci. Ne-am uitat la film (Paranoid Park), am citit, am dormit (eu, adica).
In the evening, dupa o bere la o terasa si cina, hai la Prater. Ploua mocaneste. Moi, je voulais sa ma dau in roata cea mare. Insa pana sa terminam berile s-a inchis. Asa ca ne-au ramas masinutele:) si a fost mega fun.
Next day am plecat spre casa, Bogdan a condus ca nebunu all day long, cu mici pauze, asa incat am ajuns just in time pentru ziua lui A Cherry (la multi ani!) si chiar ajung, odihnita, la ziua lui za Robi, pe care, nu-i asa, trebuie sa-l cinstim cum se cuvine.
I’m back
In momentul asta, la 3 in za morning, nu prea pot si nici nu vreau sa spun prea multe. Decat ca m-am intors absolut fermecata. Asta pentru ca a fost un concert absolut demential, la care nu ma asteptam.
Plus restul aventurilor pe care o sa le povestesc maine, dupa ce imi voi fi baut cafeaua cu lapte, dupa ce-mi voi fi dat seama ca nu mai sunt in “tabara”. I’m gonna miss it big time. Pana una alta, here is one from Tom:
Yngwie Malmsteem
M-am trezit de dimineata cu asta:
Nu auzisem pana azi de omul asta si, dupa mai multe auditii, am decis ca-mi place cum suna. Am impresia ca am reintrat in perioada rock or smth;).
Intre timp, azi e zi de curatenie si de pregatiri de plecare:). Tom Waits is waitin’ for us.
I hear in my mind…
Imi place din ce in ce mai mult Regina Spektor. Asa ca pentru starea din seara asta melodia de mai sus e foarte buna:). Plus ca ma distreaza cum se termina videoclipul.
E abia jumatatea lui iulie si, nu stiu din ce motiv, am impresia ca parca vara trebuie sa se termine. Evident, nu-mi doresc asta, eu ador vara, chit ca mor de cald. Dar asta stiti deja:). Poate si pentru ca simt ca ma asteapta zile grele, insa nu vreau sa ma gandesc la asta de acum. Duminica o iau la picior din nou, cred ca nu pot trece prea multe luni fara sa plec din tara macar putin. De data asta ma duc la Viena. Si la Praga sa-l ascult pe Tom Waits. O sa fie frumos:).
Pink
Eu sunt genul de fata care nu poarta tocuri de obicei. Cred ca asta nu ma face mai putin feminina, desi am auzit pareri conform carora o femeie pe tocuri arata muuuult mai bine decat una care nu e pe tocuri. Oh well, sincera sa fiu mie mi se par incomode si nepotrivite pentru mine. Eu sunt o fire agitata, iar tocurile m-ar obliga sa am o anumita atitudine… unlike me. Plus ca ma dor picioarele de la ele:)).
Totusi, ma mai pocneste si pe mine nebunia. De cateva zile imi caut o pereche de pantofi cu tocuri si-mi doresc sa fie un pic mai deosebiti. Asta pentru ca eu, vesnica domnisoara de onoare pe la nuntile prietenelor, voi avea din nou aceasta onoare prin septembrie. Si cum rochia exista deja, am zis ca de data asta ar trebui sa nu mai las totul pe ultima suta de metri si sa ma ocup nitel de imaginea mea:). Asa incat am inceput sa ma uit pe net sa ma lamuresc cam ce-as vrea.
Si i-am gasit! Sunt roz! Sunt frumosi! Plus ca au catamai tocurile, asta ma cam sperie, indeed, insa ma gandesc ca n-o sa alerg de nebuna la nunta. O sa fiu “o doamna bine”:P.
But just for the record: beauty is in the eye of the beholder.
Ce m-a facut sa rad azi – II
Era sa cad sub birou de ras azi cand am vazut imaginile de mai sus. Macar de-si tatua, vorba lui C., “sugi plua” la subrat. Aia era jigneala maxima!
In rest, eu in weekend am muncit. Asa ca sa nu va asteptati sa vin cu cine stie ce minunatii (pentru ca, nu-i asa, ati avut cu totii cate o revelatie de fiecare data cand ati intrat pe acest blog)





