Anger

Azi am fost furioasa. De multe ori sunt furioasa, insa nu ma exteriorizez mereu pentru ca simt ca as rani oamenii prin amploarea pe care as da-o faptelor. Desi oamenii aia care m-au infuriat merita de cele mai multe ori sa auda ce am de zis. Dar eu sunt un om care uraste certurile si conflictele. Si atunci ma infurii in mine si vorbesc singura in drum spre casa, am conversatii imaginare cu impricinatii si apoi ma calmez.

Cu toate astea, azi am rabufnit. Nu cred ca am fost extrem de amenintatoare, nu-mi sta in fire, dar mi-am pastrat cumva starea de furie ca sa nu ma calmez si sa nu cumva sa ajung sa fiu prea impaciuitoare, ca o bunica obosita cu nepoti prea nastrusnici.

Ma irita oamenii care nu fac ceea ce spun ca fac atunci cand spun ca fac. Mai ales daca trebuie/ajung sa ma bazez pe ei. Ma scot din minti oamenii care vor sa ma duca cu zaharelul, care nu-si asuma vina, care evita raspunsurile, oamenii care se prefac, oamenii care ma mint doar pentru ca e mai simplu asa. Ma enerveaza la culme oamenii care incearca sa-mi intre in gratii facand tot ce trebuie sa faca pentru ca apoi sa-si dea arama pe fata si sa dea cu mucii-n fasole, bazandu-se pe faptul ca eu o sa-i dojenesc impaciuitoare, fara sa-si ia vreo sapuneala zdravana. Nu-mi plac oamenii care exagereaza si scot lucrurile din context just to make their point. Si nici cei care nu stiu sa primeasca o critica si au impresia ca numai ei au dreptate. Ma obosesc oamenii indecisi, cei care spun NU fara sa-mi dea un argument valabil, oamenii pentru care numai problemele lor exista, cei care nu stiu sa asculte.

Or maybe I just had one of those days…