Ajung in redactie si-mi trantesc geanta pe scaun. Eram deja pissed off, inca de dimineata avusesem una-alta de-mpartit cu oamenii la telefon, insa nu era nimic neobisnuit, doar am trecut cu brio de saptamana trecuta, una din cele mai rele din ultima vreme.
Colegul de banca imi arunca o privire pe furis. Ma saluta intr-un final, ceremonios, ca intr-o zi de luni. Ii raspund fara sa-l privesc, in timp ce-mi deschideam laptopul. Ma asez si incep sa deschid cele o mie de taburi si ferestre cu care-mi petrec ziua. Colegul ma privea in continuare. Dupa o vreme, imi dau seama ca de fapt totul e sub control. Good. Si abia atunci il privesc si-i spun: “Stii, cred ca saptamana asta o sa fie mai buna”. Si-mi zambeste.
Asa-i cand proorocesti nenorociri care se mai si intampla. Lunea trecuta am decretat ca saptamana nu va fi deloc buna. Si n-a fost. Asa ca am ajuns un fel de Phil-cartita, insa nu prezic cate zile de iarna mai urmeaza, ci starea generala a unei saptamani. Sper totusi ca proorocirea asta de azi sa se si adevereasca:).
pai cu melodia asta toate ar trebuie sa fie bune:P
asa le percep eu;))
Daca ar fi sa prezic la mine, nu prea stiu ce sa zic. Ziua a inceput prost, dar s-a terminat relativ bine.
Sper ca maine se va continua cu bine. 🙂
Vezi cum ii mai zambesti colegului! 😛
sa stiti ca pana acum a fost bine. la mine cel putin:)
So far so good si la mine, dar duminica numaram bobocii, nu?